Archive for iulie, 2014

Legea medierii, modificata din nou: Cei care vor sa inceapa un proces nu mai sunt obligati sa “treaca” inainte pe la mediator

Autor  Mirela Oprea 15 Iulie 2014

La doar un an de la introducerea, pentru justitiabilii care vor sa inceapa un proces, a obligatiei de a participa la o sedinta de informare privind avantajele medierii, Curtea Constitutionala a Romaniei stabileste ca aceasta prevedere este neconstitutionala. Asadar, instanta nu va mai respinge cererile de chemare in judecata ale celor care nu se prezinta la mediator. Care sunt efectele deciziei CCR in practica, precum si ce schimbari in materie pregatesc mediatorii, afla direct de la specialistii contactati de AvocatNet.ro

Justitiabilii care vor sa inceapa un proces nu mai sunt obligati ca, inaintea introducerii in instanta a cererii de chemare in judecata, sa treaca pe la mediator pentru a fi informati cu privire la avantajele medierii. Aceasta intrucat Curtea Constitutionala a Romaniei a decis, printr-o hotarare publicata la sfarsitul lunii iunie in Monitorul Oficial, ca obligativitatea participarii la informarea despre avantajele medierii este o reglementare neconstitutionala, intrucat reprezinta o ingradire a accesului liber la justitie.

Concret, prin Decizia nr. 266/2014, din Monitorul Oficial, Partea I, nr. 464, din 25 iunie 2014, CCR a stabilit ca sedinta de informare privind avantajele medierii nu mai este obligatorie.Prin urmare, instantele nu vor mai respinge cererile de chemare in judecata ale celor care nu se prezinta in prealabil la mediator.

Astfel, dupa cum motiveaza magistratii, in cazul in care partile vor opta pentru mediere, in scopul rezolvarii diferendelor existente intre ele, acestea se vor prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii doar in situatia in care vor considera necesara participarea la o astfel de sedinta, pentru informatii si lamuriri cu privire la avantajele medierii.

“Cu aceasta ocazie, mediatorul are obligatia sa dea orice explicatii partilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, in special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului”, se mentioneaza in hotararea CCR.

Care sunt efectele in practica ale deciziei CCR?

Conform noilor reglementari, participarea la sedinta de informare nu va mai reprezenta o obligatie pentru parti, ci o optiune voluntara a persoanelor interesate sa recurga la o asemenea metoda alternativa, facultativa, de solutionare a conflictelor.

Asadar, dupa cum a declarat, la solicitarea noastra, Artemiza Decis, mediator autorizat si membru in Colegiul Mediatorilor, exista in primul rand efectele strict legale, in sensul ca informarea gratuita privind avantajele medierii nu mai este obligatorie si nici declararea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata in conditiile neindeplinirii acestei prevederi.

Dar, pe langa aceste consecinte, decizia CCR si, implicit, motivarea acesteia a afectat imaginea medierii la nivelul perceptiei publice.

“Motivarea CCR ghideaza transformarea efectelor mentionate mai sus in motorul unor noi propuneri legislative, privind de aceasta data, insa, obligativitatea procedurii de mediere in anumite spete, avand ca punct de plecare modelul italian, care, pe langa obligativitatea medierii, vine si cu o istorie similara privind implicarea curtii constitutionale si declararea medierii obligatorii neconstitutionale in prima faza”, mentioneaza mediatorul.

Potrivit lui Ion Dedu, membru al Comisiei Permanente a Consiliului de Mediere, efectele deciziei CCR pe termen scurt constau intr-o scadere drastica a solicitarii de mediere a conflictelor.

“Informarea este o etapa a procedurii de mediere si nicidecum o procedura in sine. Mediatorul, prin tehnici specifice profesiei, efectueaza o analiza a conflictului si incearca sa convinga partile ca au posibilitatea de a rezolva conflictul prin dialog, comunicare  si negociere. A spune ca informarea gratuita este neconstitutionala este ca si cum ai spune ca scoala generala obligatorie este neconstitutionala”, a precizat Ion Dedu, care adauga ca decizia Curtii este corecta fata de modul cum a fost aplicata legea de unii magistrati.

Desi sedinta nu mai este obligatorie, ea ramane, totusi, o optiune pentru justitiabili. Mai mult decat atat, chiar judecatorul poate recomanda aceasta procedura in cursul procesului, daca apreciaza ca speta se preteaza medierii.

Mai precis, dupa cum a explicat Liliana Ceausescu, mediator autorizat si consultant in forumul AvocatNet.ro, unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este si Impacarea, asa ca judecatorul in respectarea acestei norme imperative, va proceda in consecinta, atat in scopul degrevarii de dosare, cat si in scopul educarii justitiabilului in vederea apelarii la calea dialogului si nu la cea a litigiului.

“Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale. In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii”, se mentioneaza la art. 21 din noul Cod de procedura civila.

“Avand in vedere cele 3.337.426 de dosare existente la nivelul instantelor judecatoresti in anul 2013, consider ca fiecare profesionist, care poate avea un impact direct sau indirect ce ar conduce la cresterea calitativa a actului de justitie, are obligatia de <a pune umarul> la promovarea solutionarii amiabile a unui conflict ori litigiu”, a adaugat mediatorul contactat de noi.

Mai mult decat atat, acelasi act normativ prevede, la art. 227, urmatoarele:

Art. 227. – (1) In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii. In acest scop, el va solicita infatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate. Dispozitiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) In litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere,judecatorul poate invita partile sa participe la o sedinta de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Cand considera necesar, tinand seama de circumstantele cauzei, judecatorul va recomanda partilor sa recurga la mediere, in vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila, in orice faza a judecatii. Medierea nu este obligatorie pentru parti.
(3) In cazul in care judecatorul recomanda medierea, partile se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii. Dupa informare, partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului prin mediere. Pana la termenul fixat de instanta, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, partile depun procesul-verbal intocmit de mediator cu privire la rezultatul sedintei de informare.

Important! Daca partile accepta recomandarea instantei de a merge la informare si mediere si nu prezinta certificatul de mediere la urmatorul termen, vor fi sanctionate cu amenda intre 100-1000 lei, conform art. 187 NCPC.

Desi NCPC stabileste cele de mai sus, Ion Dedu afirma ca ramane de vazut daca judecatorii si societatea vor dori ca medierea sa functioneze inainte ca actualii mediatori sa se reorienteze spre alte activitati, iar medierea sa ramana doar o amintire. “Personal, am multa incredere in Uniunea Europeana, care va dirija lucrurile spre dialog si comunicare. Atunci ne vom adapta si noi”, sustine reprezentantul Consiliului de Mediere.

In ceea ce priveste gratuitatea sedintei de informare privind medierea, aceasta prevedere s-a pastrat in lege, dupa cum a confirmat Artemiza Decis. Astfel, daca partile se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii, ele nu vor achita vreo taxa, intrucat, potrivit Legii medierii, aceasta procedura este in continuare gratuita.

Pe viitor, medierea ar putea deveni obligatorie in anumite cauze

La sfarsitul lunii iunie, Consiliul de Mediere informa ca, in urma deciziei CCR, a aprobat un program de modificare a Legii medierii nr. 192/2006.

“Consiliul de Mediere va depune toate eforturile pentru transpunerea in legislatia nationala a dispozitiilor Directivelor Europene cu privire la mediere, cu respectarea prevederilor constitutionale, astfel incat, medierea sa devina o procedura obligatorie, preluand siadaptand modelul altor tari din UE, respectiv Italia“, se precizeaza in documentul emis de institutie.

In plus, pe langa acest program anuntat de institutie, mai exista si alte propuneri de modificare a legii, dupa cum a mentionat Liliana Ceausescu.

“Exista si propuneri facute de diverse Asociatii ale mediatorilor, dar as propune sa ne limitam la programul Consiliului, intrucat sunt convinsa ca va avea si sprijinul politic necesar promovarii proiectului de lege de catre cele 2 camere, plus avizul comisiei juridice si cel al Ministerului Justitiei”, puncteaza consultantul in Forumul AvocatNet.ro.

Referitor la elaborarea unor noi reglementari in materie, Ion Dedu, a mentionat ca, recent, s-a desfasurat, la Madrid, Congresul Mondial al Mediatorilor, unde Romania a fost reprezentata de o delegatie formata din 6 membri ai Consiliului de Mediere si de cativa mediatori.

“Acolo am discutat despre urgenta de a face cateva propuneri de modificare a legii, acum , dupa motivarea Curtii, motivare care, printre altele, sugereaza si faptul ca medierea ar putea fi obligatorie in anumite cauze. Totusi, eu am un punct de vedere, conform caruia nici in Italia medierea nu este obligatorie, ci doar prima sedinta, care, practic, este tot una de informare, partile neputand fi obligate sa semneze un contract, fara de care nu se poate incepe procesul de mediere”, a atentionat specialistul.

Un precedent in acest sens exista, caci, pana la publicarea Deciziei CCR, sedinta de informare privind medierea a fost obligatorie in unele cauze specifice. Concret, Legea nr. 115/2012, care a modificat legea medierii, a introdus si un nou articol, 601, cel care prevede ca procedura prealabila instantei de judecata este obligatorie doar in unele materii.

Conform acestui articol din lege, obligativitatea participarii la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii nu priveste toate materiile in care este posibila medierea, ci este limitata expres la anumite domenii, acestea fiind urmatoarele:

  • in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
  • in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
  • in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
  • in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
  • in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
  • in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;
  • in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

CCR nu a considerat ca si acest articol din lege este neconstitutional, ci apreciaza ca trebuie privit din prisma efectelor declararii ca neconstitutionale a prevederilor art. 2 alin. (1) si (12) din Legea nr. 192/2006.

Cu alte cuvinte, prevederile acestui articol se aplica in continuare, insa nu ca obligativitate, ci doar daca instanta trimite partile la informare si mediere, procedura despre care am vorbit mai sus.

“Gasirea unei formule adecvate, care sa corespunda si motivarii CCR si care sa vina in sprijinul implementarii si sustinerii medierii nu este o sarcina usoara, dar sunt convinsa ca eforturile comune a mebrilor CdM, a mediatorilor si a celor care sustin procedura de mediere vor contribui la un text de lege care sa vina in sustinerea nevoilor societatii, dar si a sistemului juridic din Romania”, a declarat si Artemiza Decis referitor la schimbarile anuntate de Consiliul de Mediere.