Medierea scurtează divorțul

Modalitățile de a divorța
Doi oameni care au decis să divorțeze au trei posibilități: divorțul la starea civilă, divorțul la notar și divorțul prin judecată. Majoritatea celor care divorțează însă doresc să evite instanța pentru a nu se expune public, pentru a nu implica rudele, cunoscuții, vecinii și copiii (prin audieri de martori) și pentru a scurta cât mai mult cel mai stresant eveniment din viața lor. În unele cazuri este posibilă evitarea instanței, eventual cu participare în prealabil la o mediere, în alte cazuri însă nu este posibil.Pentru claritate, în figura 1 de mai jos am ilustrat cele 3 variante de a divorța împreună cu condițiile care trebuie îndeplinite, fiecare pas din figură fiind numerotat de la 1 la 16.

Condițiile care trebuie îndeplinite
La pasul 1, soții trebuie să se întrebe dacă sunt de acord să divorțeze cu acordul părților. Dacă răspunsul este nu sau dacă unul din soți e pus sub interdicție, atunci soții trebuie să meargă la judecată (căsuța nr. 2), nefiind posibil în această situație divorțul la notar sau la starea civilă. Soții ar putea prefera această variantă în cazul în care unul dintre ei dorește ca divorțul să fie pronunțat exclusiv din culpa celuilalt.

Dacă soții sunt de acord să divorțeze cu acordul părților, aceștia trebuie să fie fără copii minori în momentul divorțului (căsuța 3). Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, soții trebuie să depună o cerere la starea civilă (căsuța 4) și în 30 de zile să revină pentru a confirma dorința de a divorța. O dată parcurși acești pași, divorțul este finalizat (căsuța x roșu).

Dacă soții au copii minori, lucrurile devin ceva mai complicate. Pentru a evita instanța, soții trebuie în primul rând să fie de acord cu exercitarea autorității părintești în comun (căsuța 5), cu alte cuvinte, chiar dacă domiciliul copilului va fi stabilit la unul dintre părinți, cei doi vor trebui să decidă împreună și de comun acord aspectele legate de educația, creșterea, învățătura și alte aspecte importante din viața copilului.

De asemenea, soții trebuie să cadă de acord asupra următoarelor aspecte ale divorțului[1]:
• numele de familie purtat de către soți după căsătorie
• locuința fiecărui copil minor după divorț
• modalitatea de păstrare a legăturilor personale între părintele separat și fiecare dintre copii
• modalitatea prin care părinții vor contribui la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor

Odată ce aceste condiții sunt îndeplinite, Autoritatea Tutelară va întocmi un raport din care trebuie să reiasă că ceea ce au agreat soții este cea mai bună variantă posibilă pentru copil. Cu alte cuvinte, raportul este favorabil (căsuța 6) dacă exercitarea autorității părintești în comun și domiciliul copilului, așa cum au fost agreate de către părinți, sunt în interesul copilului. În aceste condiții divorțul se poate finaliza la notar (căsuța 7). Dacă raportul nu este favorabil, soții vor trebui să meargă pe calea divorțului la judecată (căsuța 8) sau să convină altfel privind cele două aspecte.

Dacă însă soții nu sunt de acord cu aspectele privind divorțul sau cu exercitarea autorității părintești în comun (revenim la căsuța 5), atunci aceștia au posibilitatea să participe la o mediere (căsuța 9). În cadrul medierii, mediatorul va ajuta părțile să ajungă la un acord amiabil și să evite judecata. Dacă în urma medierii soții au ajuns la un acord total (căsuța 10), se continuă cu raportul de anchetă socială și, dacă acesta este favorabil, divorțul se finalizează la notar (căsuța 11). Dacă medierea a eșuat, soții vor merge la judecată (căsuța 12). În urma medierii este posibil ca soții să ajungă la un acord doar pentru unele dintre aspectele enumerate mai sus. În acest caz, judecătorul va lua în considerare cele agreate de către soți și va judeca doar punctele asupra cărora încă există neînțelegeri.

În orice moment pe durata unui proces, soții pot merge la o mediere (căsuța 13) pentru a încerca sau a reîncerca o împăcare pe cale amiabilă. În urma medierii, poate rezulta (căsuța 14):
• acord de mediere total – caz în care procesul se întrerupe (căsuța 15)
• acord de mediere parțial – caz în care judecata continuă pe aspectele asupra cărora mai există un conflict (căsuța 16)
• eșuarea medierii – caz în care se revine la judecată (căsuța 16).

Rolul medierii în derularea divorțului
În cadrul unui divorț, medierea poate interveni în mai multe puncte cu scopul de a scurta procedura divorțului și de a ușura din punct de vedere emoțional acest eveniment dificil:
• în caz de neînțelegeri, pentru a le depăși și a putea divorța la notar (căsuța 9)
• pe durata unui proces pentru a scurta procesul (cu acord parțial de mediere, căsuța 16) sau pentru a finaliza imediat procesul (cu acord total, căsuța 15).

Acordul de mediere rezultat va fi supus verificării notarului public sau, după caz, judecătorului.
Avantajul de a participa la o mediere pe durata unui divorț este că soții ajung prin negocieri amiabile la acea variantă de divorț care le este cea mai potrivită în situația dată, cu care să fie împăcați și cu care să poată trăi în continuare. Un acord de mediere are șanse mult mai mari să fie respectat decât o hotărâre judecătorească impusă și, în acest fel, să-i scutească pe cei doi de neplăceri ulterioare.

5 iunie 2013 | Marius VETRICI

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Taxa de divorț a fost mărită cu 1000%

Banii sunt buni de oriunde ar veni pentru autorităţile locale. Aşa că, mai nou, o sursă de venit pentru primării au ajuns divorţurile. Dacă până mai ieri taxa de divorţ era de ordinul zecilor de lei, în urma presiunii notarilor, primăriile sunt obligate acum să ceară minimum 500 de lei pentru rezolvarea unui divorț pe cale administrativă.

În Sibiu, pentru divorţul încheiat la primărie cuplurile plăteau doar 50 de lei. Odată cu schimbarea legii începând cu 1 iunie, suma s-a mărit de 10 ori. Asta după ce notarii s-au plâns că taxele mici percepute de administraţiile publice le fac concurenţă neloială. În ciuda alinierii preţurilor, notarii consideră că divorţul încheiat la ei are mai multe avantaje.

Noua lege nu va face însă decât să aglomereze şi mai mult instanţele, pentru că diferenţa de bani este semnificativă. Tribunalul percepe o taxă de timbru de doar 40 de lei pentru cuplurile care vor să-şi spună adio.

O soluție elegantă pentru cei care vor să divorțeze este acum, potrivit noilor reglementări, medierea. “Dacă în locul procesului clasic în instanță persoanele în cauză aleg ca desfacerea căsătoriei să se producă în urma unei ședințe de mediere ei sunt protejați de traumele psihice produse de divorț. Faptul că medierea este confidențială, că prin mediere se evită prezența în procese publice face ca divorțul să fie mai puțin traumatizant și ar fi o alegere în avantajul reciproc al amândurora. În plus, planul parental pentru custodia comună a copiilor ar fi unul în interesul superior al minorului ceea ce reprezintă încă un avantaj demn de luat în seamă în asemenea situații. Practic tot ce ar avea de făcut un cuplu ar fi să ia legătura cu un mediator și să stabilească o ședință de mediere discretă“, declară mediatorul Petru Mustățeanu.

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Medierea in cauzele cu mai multi inculpati

Conform art. 60ą lit. g) din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, participarea la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii este obligatorie “in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima isi exprima consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul; daca victima refuza sa participe impreuna cu faptuitorul, sedinta de informare se desfasoara separat.”

In ipoteza savarsirii unei infractiuni pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala iar in cauza exista mai multi inculpati, daca acordul de mediere intervine cu privire la toti acestia, acesta va constitui o cauza care inlatura raspunderea penala, determinand incetarea urmaririi penale, respectiv incetarea procesului penal, in temeiul art. 10 alin.1 lit.h) C.proc.pen.

Atunci cand acordul de mediereintervine doar cu privire la o parte dintre acestia, dat fiind ca impacarea partilor produce efecte in personam, medierea isi va produce efectele doar cu privire la persoanele care au semnat contractul de mediere.Va opera astfel disjungerea cauzei penale, procesul penal continuand fata de ceilalti inculpati.

Daca prin acordul de mediere partea vatamata decide sa isi retraga plangerea, in considerarea faptului ca retragerea plangerii prealabile produce efecte in rem,mediereaisi va produce efectele fata de toti coinculpatii/ invinuitii/ faptuitorii, chiar daca nu toti au fost parte la contractul de mediere.

Astfel, daca procedura medierii se initiaza dupa ce se pune in miscare actiunea penala, cu privire doar la o parte dintre coinculpati, doar fata de acestia se va suspenda urmarirea penala, respectiv judecata, pentru durata de maxim 3 luni de la data semnarii contractului de mediere, prevazuta de art. 70 din Legea 192/2006.

Avand in vedere lipsa unor prevederi exprese in acest sens si a unei jurisprudente in materie ne intrebam ce se va intampla in ipoteza in care se recurge la procedura medierii doar cu o parte dintre faptuitori, pe durata termenului de doua luni in care se poate introduce plangerea prealabila: termenul se va suspenda cu privire la toti coinculpatii, sau doar cu privire la cei cu care se incearca medierea litigiului?

Consideram ca, intr-o atare situatie, acest termen se suspenda doar cu privire la faptuitorii cu care se incearca solutionarea conflictului pe calea medierii, fata de ceilalti faptuitori termenul de doua luni de la data la care persoana vatamata a cunoscut cine sunt acestia continuand sa curga.

Loredana Popescu, Partnership EuroAvocatura

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Controlul de legalitate al acordului de mediere efectuat de notarul public

 Articol de Loredana Popescu, Partnership EuroAvocatura

Referitor la controlul legalitatii acordului de mediere, incheiat in conditiile art. 58 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, potrivit art. 59 din lege, partile au posibilitatea sa se adreseze fie notarului public, fie instantei de judecata, in vederea autentificarii acordului de mediere semnat.

In ceea ce priveste dreptul partilor de a se adresa alternativ, fie instantei de judecata, fie notarului public, apreciem ca modalitatea de autentificare a inscrisului rezultat in urma intelegerii partilor in cadrul procedurii medierii se apreciaza in concret, in functie de stadiul in care se afla litigiul dedus procedurii de mediere. Astfel, daca dosarul se afla deja pe rolul instantei de judecata, apreciem ca atributia controlului legalitatii acordului de mediere revine instantei de judecata . In caz contrar, atunci cand nu exista un litigiu pe rolul instantei de judecata, efectuarea acestui control este de competenta notarului public. O interpretare diferita a textului art. 59 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator ar conduce la “transferul“ atributiei autentificarii inscrisurilor sub semnatura privata din competenta notarului public (art. 12 pct. b din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale republicata) in competenta instantelor judecatoresti, fapt contrar tendintei si necesitatii actuale de degrevare a instantelor judecatoresti.
Art. 78 alin. 2 din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale republicata stabileste faptul ca “acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la indeplinirea conditiilor de fond si forma, notarul public putandu-le aduce modificarile si completarile corespunzatoare, cu acordul partilor“. Se observa astfel atributiile de control conferite de legiuitor notarului public. Asadar, daca acordul de mediere incheiat de parti contravine legii sau ordinii publice, el va putea fi modificat de notarul public, cu acordul partilor semnatare, in vederea autentificarii lui.
Referitor la infatisarea partilor inaintea notarului public, art. 78 alin. 2 din nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale republicata stabileste faptul ca: “pentru autentificarea unui acord de mediere, partile din acord se prezinta personal sau prin reprezentant legal ori prin reprezentant conventional in baza unei procuri autentice, in vederea semnarii in fata notarului public si indeplinirii tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege .“ Prin aceasta prevedere s-a facilitat modalitatea de a recurge la sprijinul notarului public. Partile pot imputernici pe altcineva sa se prezinte in numele lor la biroul notarului public in vederea autentificarii acordului de mediere. Desi pare paradoxala initial, solutia isi gaseste aplicare practica: chiar daca pentru a da imputernicirea respectiva partea trebuie sa se prezinte inaintea notarului public, intrucat este necesara o procura autentica, este posibil ca cele doua parti sa nu se poata prezenta in acelasi timp inaintea notarului public. Intr-o atare situatie, se va prezenta mandatarul partii, imputernicit in baza unei procuri autentice.
Referitor la procedura autentificarii acordului de mediere de catre notarul public, aceasta este reglementata de art. 90-101 din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale republicata.
Astfel, notarul public va proceda la identificarea partilor, in una dintre modalitatile prevazute de art. 85, cu mentiunea ca partile se pot prezenta inaintea notarului public si prin mandatar special. Apoi, acestea sa isi exprima consimtamantul cu privire la continutul acordului de mediere dedus autentificarii si il semneaza. In ipoteza unei imposibilitati de a semna actul, notarul va consemna acest fapt in cuprinsul incheierii de autentificare.
Consideram ca intrucat art. 58 din Legea nr. 192/2006, acordul de mediere este redactat de catre mediator, cu exceptia cazului in care acesta si partile convin altfel, acordul de mediere fiind un act sub semnatura privata, in ipoteza in care este redactat de catre mediator si semnat de parti, nu se mai impune semnarea lui inaintea notarului public. Daca insa mediatorul si partile convin ca altcineva sa redacteze acordul de mediere ( de exemplu, una dintre parti), este nevoie ca acestea sa procedeze la semnarea lui inaintea notarului public.
Potrivit art. 98 alin. 2 din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale republicata, “exemplarul original al inscrisului autentificat, impreuna cu anexele care fac parte integranta din acest inscris, se semneaza in fata notarului public de catre parti sau de catre reprezentantii lor si, dupa caz, de cei chemati a incuviinta actele pe care partile le intocmesc, de martorii-asistenti, atunci cand este ceruta prezenta lor, si, dupa caz, de cel care a redactat inscrisul, in conditiile prezentei legi“.
Referitor la forta juridica a inscrisului autentificat de notarul public, art. 98 alin. 4 prevede faptul ca: “partile vor primi un duplicat de pe actul original. Duplicatul actului notarial are forta probanta prevazuta de lege ca si originalul actului.
Conform art. 100, inscrisul autentificat de notarul public face dovada deplina, pana la inscrierea in fals, in ceea ce priveste constatarile facute personal de notar. Este vorba despre prezenta partilor si a celorlalti participanti la procedura de autentificare, despre locul si data incheierii actului precum si despre exteriorizarea consimtamantului partilor. Totodata, pentru valabila autentificare a acordului de mediere, incheierea de autentificare trebuie sa cuprinda: formula “se declara autentic prezentul inscris“, constatarea ca s-a luat consimtamantul partilor si ca inscrisul a fost semnat de persoanele carora le revine aceasta obligatie, precum si mentiunea referitoare la imposibilitatea uneia dintre parti de a semnat respectivul acord .
Motivat, notarul public poate respinge solicitarea partilor de a proceda la autentificarea acordului de mediere. In aceasta situatie, partile se pot adresa cu plangere judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi desfasoara activitatea notarul public, in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de respingere (art. 143 din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale).
In doctrina1 se atrage atentia asupra faptului ca, fiind un act sub semnatura privata, acordul de mediere trebuie sa respecte conditiile impuse de Codul civil pentru valabilitatea unui asemenea act, respectiv regulile referitoare la utilizarea formulei “bun si aprobat“ in cazul actelor prin care o parte se obliga catre alta sa ii plateasca o suma de bani sau o catime oarecare.

Loredana Popescu, Partnership EuroAvocatura

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Medierea conflictelor de familie. Planul parental si efectele pozitive extraordinare pentru copil

Articol de Psihoterapeut Iulia Florea

Medierea conflictelor familiale privitoare la divort (si aspectele conexe) are un specific aparte. Daca in alte categorii de conflicte partile sunt cele afectate in mod direct, in conflictele familiale si copilul este afectat atat in mod direct, pe termen scurt, cat si in mod indirect pe termen mediu si lung. Medierea conflictelor familiale isi propune diminuarea efectelor negative ale divortului in ceea ce priveste copilul si relatiile acestuia cu ambii parinti. Un Acord de Mediere in aceste cazuri este o solutie multumitoare pentru parti, dar mai ales foarte avantajoasa pentru dezvoltarea si cresterea normala a copilului. Intelegerea parintilor, privind divortul si aspectele conexe, in principal planul parental privitor la cresterea si educarea comuna a copilului, convenita in cadrul unui proces de mediere este un factor subiectiv extraordinar de benefic pentru viitorul copilului sau copiilor lor. Suferinta copilului nu poate fi echivalata valoric, iar dezvoltarea si aspiratiile lui trebuie sa primeze in fata parintilor, care deseori, uita de acel suflet complet nevinovat in acea situatie . In Medierea acestor conflicte, mediatorul conduce partile spre deschiderea viitorului copilului, spre o relationare reciproca a parintilor pentru dezvoltarea si sustinerea acestuia.Pasii spre o comunicare eficienta, o colaborare si o cooperare vizavi de interesele si viitorul copilului sunt strict urmati in procesul de mediere.

Mai jos redam o analiza a situatiei conflictuale familiale ce priveste divortul, facuta de Psihologul Iulia Florea:

Cercetarile arata ca in anii ce urmeaza unui divort, copii cel mai putin adaptati sunt aceia ai caror parinti ii implica in conflicte care par fara sfarsit. Copiii sufera cand parintii ii expun la conflicte casnice, cand se critica reciproc in fata copiilor si cand se cearta prin copii. Cand furia parintilor se concretizeaza astfel, copiii vor dezvolta probleme ce vor persista pe viitor, precum obtinerea de note slabe la scoala, certuri frecvente cu prietenii, sfidare si neascultare. Este foarte distructiv faptul ca un parinte spune: “Mama ta este nebuna. Nu trebuie sa faci ce-ti spune.” sau “Nu-i da atentie tatalui tau; el te vede doar la sfarsitul saptamanii. Eu sunt cea care te creste cu adevarat.” Deoarece copiii sunt expusi atat de des la manifestari ale ostilitatii parentale si deoarece aceste conflicte continue sunt atat de problematice pentru copii, trebuie sa le examinam cu mai multa atentie.

Fara indoiala, cea mai mare si, de altfel, unica problema pentru copiii care au fost personaje intr-un divort este expunerea la continue conflicte parentale. De obicei, parintii devin inversunati in procesul divortului si frecvent se acuza reciproc pentru tot ce nu a mers bine. Parinti inversunati, care privesc furia lor ca fiind justificata pentru ca celalalt i-a respins, tradat sau abandonat, de multe ori nu pot constientiza propria lor contributie la problemele din casnicie. Barbatii si femeile care sunt in stare sa treaca peste experienta unui divort si sa mearga mai departe implinindu-si sperantele legate de o viata mai buna, trebuie sa fie capabili sa depaseasca postura de victima si sa inceteze sa paseze responsabilitatea exclusiva pe fostul sot pentru destramarea casniciei. In caz contrar, aceaste sentimente de furie si de invinovatire a celuilalt vor alimenta acest cronic conflict parental, atat de problematic pentru copii. Parintii trebuie sa realizeze cat de mult sufera copiii cand sunt implicati in aceste conflicte si sa ia masuri in ceea ce priveste controlul acestei furii, sa-si fereasca copiii de aceste conflicte si sa lucreze cooperativ pentru binele copilului.

CONFLICTUL PARENTAL CRONIC FACE RAU COPIILOR

Din cand in cand, toti parintii au neintelegeri si devin furiosi. Daca aceste conflicte nu sunt amenintatoare si frecvente, ele constituie o parte naturala a relatiilor dintre oameni si nu reprezinta factori destructivi pentru copii. Totusi, in multe familii in pragul divortului, conflictul parental este atat de intens si intransigent incat are efecte negative asupra copiilor.

Multi sunt de parere ca divortul face rau copiilor si cauzeaza probleme de adaptare de lunga durata. Si cercetatorii au ajuns la concluzia ca, in medie, copii implicati intr-un divort se confrunta cu mai multe probleme si au un nivel mai scazut de bunastare decat copii ce provin din familii intacte. Dar tot cercetarile au aratat de asemenea ca divortul in sine si schimbarile de structura din cadrul familiei nu sunt cele care cauzeaza aceste probleme de adaptare – ele rezulta din expunerea crescuta la conflictul dintre parinti.

Cercetatorii au descoperit ca aproape o treime din copiii care au experimentat un divort sunt foarte bine adaptati. De ce acesti copii fac fata atat de bine? Cel mai important motiv este ca acesti copii au parinti care coopereaza si nu isi expun copiii la confilctele lor. La celalalt pol, cercetatorii au descoperit ca cei mai putin adaptati copii sunt aceia ai caror parinti sunt extrem de inversunati si “litigiosi”. In aproape fiecare caz, copiii cu probleme de adaptare pe termen lung au fost expusi la conflicte parentale sustinute. Astfel, efectele conflictului marital cronic trebuiesc luate in considerare separat de efectele mai generale ale divortului. Toti parintii trebuie sa vada conflictul marital cronic ca principal vinovat si cauzator de probleme serioase si de lunga durata copiilor.

Mai mult decat atat, acest conflict marital cronic nu este prejudicios doar copiilor din familii divortate, este la fel de daunator si copiilor din familii intacte. in general, gradul neintelegerii maritale este unul dintre cei mai importanti determinati ai adaptarii copiilor in toate familiile. Astefl, copiii din familii intacte in cadrul carora exista numeroase conflicte maritale prezinta mai multe probleme de adaptare decat copiii ce provin tot din familii intacte dar cu un nivel mult mai scazut al conflictelor. Cat despre familiile divortate, cercetatorii au descoperit ca acei copii ce provin din familii cu numeroase probleme sunt mai agresivi si mai sfidatori, prezinta mai multe simptome emotionale legate de anxietate si depresie, nu au incredere in ei, spre deosebire de copiii ce provin din familii cu un nivel mic al conflictelor maritale. Astfel, mesajul pentru parintii aflati in divort este clar: nu trebuie sa se certe in fata copiilor sau sa-i implice in vreun fel in aceste conflicte.

Din pacate, insa, acest mesaj este de multe ori neluat in considerare. Sunt comune incercarile infuriate de a invinovati fostul sot si intreruperea relatiior cu copiii. Si multi copiii sunt expusi la scene intense de conflict intre parinti atat inainte cat si dupa divort. Causticitatea dintre parinti atinge de obicei apogeul in momentul separarii maritale, si pe parcursul acestei perioade majoritatea copiilor sunt martorii interactiunilor amare si explozive intre parintii lor. Un studiu sever raporta ca o patrime dintre copii provenind din camine mijlocii si inalte din punct de vedere social, au fost martorii violentei fizice intre parinti in timpul separarii maritale.

Cooperarea parentala, sau cel putin absenta unui conflict deschis, este esentiala pentru o adaptare ulterioara sigura a copilului. Parintii trebuie sa realizeze ca acesti copii nu se vor adapta cu succes atata timp cat ostilitatile dintre ei continua. De ce sunt copiii atat de afectati de ura dintre parintii lor? Copiii sunt inspaimantati ori de cate ori isi vad parintii strigand unii la altii, certandu-se si amenintandu-se. chiar daca unii copii mai mari pot incerca sa se distanteze si sa afiseze dezinteres, ei sunt ingroziti ca raul se va abate atat asupra lor cat si asupra parintilor. Copiii sunt in mod intens interesati de siguranta si bunastarea figurilor cele mai importante din viata lor si, pe drept, realizeaza ca ei nu sunt in siguranta atata timp cat parintii lor sunt amenintati. Datorita faptului ca sunt concentrati pe fostul sot, totusi, parintii combativi nu pot vedea ingrijorarea de pe fetele copiilor si nu recunosc intensa anxietate care determina tulburarile de somn si hipervigilenta de care sufera copiii lor in cele mai multe cazuri.

De fiecare data cand vorbesc cu copii care au parinti angajati in conflicte, ii intreb: “Daca as avea o bacheta magica si ti-as putea indeplini trei dorinte pe care le-ai avea, ce ti-ai dori mai mult si mai mult?” Fara nici o exceptie, prima lor dorinta este intotdeauna, “Imi doresc ca parintii mai sa inceteze sa se mai certe.” Multi copii continua si cer acelasi lucru si in dorinta a doua si a treia. In alte cuvinte, copiii nu-si pot imagina cerand si dorind altceva decat ca parintii lor sa inceteza sa se mai certe. Copii sunt inspaimantati cand parintii lor se cearta si, cu intensitate, se roaga in secret ca acestia sa inceteze cearta.

Ingrijorarile intense ale copiilor legate de parintii lor si anxietatea legata de siguranta si bunastarea lor sunt exacerbate de problemele care se ivesc pe masura ce conflictele dintre parinti ii consuma pe acestia si le reduce abilitatea sa aduca confort si liniste copiilor lor. In plus, ca si nesiguranta si lipsa efectiva a afectiunii parintesti nu ar fi fost de ajuns, acesti copii se simt de asemenea responsabili de ostilitatile existente intre parinti. Copii sunt de parere ca ei sunt responsabili de toate intamplarile majore din viata lor – inclusiv carturile dintre parinti. Aceasta tendinta egocentrica este exacerbata de problemele din cauza carora se cearta parintii. De multe ori, copiii sunt martorii unor discutii pe tema lor. Ca urmare, exista o mica indoiala in mintea copiilor ca ei ar fi de vina pentru aceasta nefericire, chiar daca ei nu si-o doresc si se simt nepuninciosi in a o stopa.

In final, chiar daca conflictul marital cronic este discructiv pentru toti copiii, pare a fi mult mai prejudicios pentru baieti. Cercetatorii au descoperit ca, in medie, baietii sunt mai vulnerabili la efectele adverese ale conflictului familial si nu ii pot face fata la fel de eficient ca fetele. Unul dintre motive ar fi ca in majoritatea familiilor fetele sunt mai protejate de conflictele familiale decat baietii, atat inainte cat si dupa divort. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca parintii se cearta mai mult si ca aceste certuri se prelungesc in prezenta fiilor sau fiicelor.

CONFLICTELE PARENTALE POT FI STAPANITE CU RESPONSABILITATE

Chiar daca parintii sa asteapta ca divortul sa puna capat problemelor maritale, ei sunt de multe ori consternati sa vada ca acest conflict continua si in perioada urmatoare despartirii initiale. In particular, participarea la manifestarile sistemului legal intensifica de multe ori problemele legate de custodie si detaliile privitoare la vizitare. Daca avocatii familiei sunt adversari si incearca sa obtina custodia, furia si neincrederea intre fostii soti sunt foarte probabil sa fie exacerbate si astfel se indura ani de zile pana la decizia definitiva a curtii. Acest rezultat reprezinta o grava probleme pentru copii, care vor experimenta in continuare mai mult stress, nefericire si insecuritate in caminul in care se simte prezenta ostilitatii dintre parinti. Un parinte care se lupta cu fostul sot in fata copiilor trebuie sa puna capat acestei interactii distructive, chiar daca celalalt continua in acest fel. Parintii care nu sunt in stare sa-si protejeze copiii de asemenea “scene de razboi” ar trebui sa caute si sa solicite un ajutor specializat. Exista trei pasi de baza catre stabilirea unei relatii mai cooperative intre parinti, dupa divort.
PASUL UNU: HOTARAREA INTERIOARA

Primul pas catre controlul furiei si catre asumarea responsabilitatii in conflict este constientizarea faptului ca acesti copii sunt raniti de conflictul parental cronic si luarea unui angajament personal de a proteja copiii de acest conflict. Fiecare parinte implicat in divort ar trebui sa ia in considerare acest fapt si sa ia aceasta hotarare cat mai curand cu putinta. Este de tinut minte ca ostilitatile continue dintre parinti, si nu conflictele izolate care inevitabil se produc, fac rau copiilor.

Acest angajament interior de a proteja copiii de conflictele dintre parinti ar trebui luat personal si in mod privat, indiferent de condiuta celuilalt parinte. Chiar daca un parinte continua sa se poarte iresponsabil, acest lucru nu ii permite celuilalt sa se comporte la fel. Conceptul unei insule de siguranta psihica poate ajuta parintii sa atinga acest obiectiv.

Daca amandoi parinti sunt antrenati in acest conflict, copii pierd accesul emotional la ambii parinti. Nu exista nici un adapost sigur in calea furtunii. Dar daca unul dintre parinti incearca sa fie mai retinut si nu se razbuna in mod distructiv, copii pierd accesul emotional doar la celalalt parinte, avand totusi contact emotional cu parintele mai retinut. Cu suportul si sprijinul unui parinte, acesti copii sunt tristi, dar nu depresivi in ceea ce priveste conflictul parental. Spre deosebire de copiii cu ambii parinti antrenati in conflicte, acestia nu au rezultate slabe la scoala si nu se comporta violent si sfidator. Chiar daca acesti copii sunt expusi la durere si conflict intre parinti, ei de asemenea au parte de sprijinul necesar sa faca fata, deoarece au un parinte care nu il compromite pe celalalt si nu ii forteaza sa ia partea cuiva. Avand contact emotional cu acest parinte neutru le permite copiilor sa tolereze tulburarile si tumultul familial fara a dezvolta simptome de neadaptare. Astfel, atata timp cat un parinte se abtine de la participarea deschisa la conflict, copiii isi pastreaza mult necesara insula de siguranta psihica care este pierduta in momentul in care ambii parinti devin “parit beligerante”.

Chiar daca copiii se adapteaza mult mai bine cand unul dintre parinti este mai retinut, aceasta putere de a nu raspunde atunci cand esti provocat este de departe partea cea mai grea a pasului intat. Totusi, este nevoie de doi, si daca un parinte depune un effort sincer sa-si apere copiii de aceste conflicte, viata de familie se va imbunatati rapid si semnificativ pentru copii. Ideal, bineinteles, ar fi ca ambii parinti sa poata discuta impactul daunator al conflictelor si sa hotarasca impreuna sa puna capat acestor conversatii pline de manie atunci cand copiii sunt prezenti.

PASUL DOI: FURNIZAREA DE SEMNALE CAPABILE SA STOPEZE UN CONFLICT CE IA AMPLOARE

Fostii soti trebuie sa gaseasca modalitati de a-si controla conflictele astfel incat argumentele aduse sa nu scape de sub control. In ciuda bunelor intentii, furia izbucneste atunci cand sunt atinse anumite subiecte. In aceste momente conflictele scapa de sub control si copiii sunt martori la lovituri si tipete, insulte si amenintari, lacrimi si durere. Cuplurile aflate in divort trebuie sa aibe un mecanism capabil sa termine decisiv asemenea interactii, inca din momentul inceperii lor, si sa trimita semnale, o metoda simpla dar eficienta pentru dezamorsarea acestor tensiuni.

In numele copiilor lor, cuplurile aflate in divort ar trebui sa fie de acord sa rabde dupa urmatorul sistem. Oricand un parinte simte ca discutia cu celalalt este dureroasa, neproductiva sau risca sa scape de sub control emotional, parintele sa ridice in aer degetul aratator ca semnal pentru: “opreste-te!” Imediat ce parintele da acest semnal, conversatia va inceta imediat. Nimeni nu are parte de ultimul cuvant. Niciunul sa nu provoace sau sa critice motivul pentru care s-a folosit semnalul (de exemplu, “Tu mereu folosesti semnalul ca sa…”). Ambele parti pur si simplu se opresc din acea discutie pentru cinci minute, fara discutii ulterioare si fara exceptii. Urmarind si dand semnalul se vor institui metode de control potrivite asupra emotiilor ce risca sa scapr de sub control.

Dupa cinci minute, parintii pot hotari daca vor sa continue discutia legata de subiectul anterior, sa incerce sa vorbeasca despre altceva ori sa termine conversatia pentru ziua respectiva si sa-si vada fiecare de treburile lor.

Daca ambele parti sunt de acord sa foloseasca aceasta metoda, fiecare parinte castiga controlul necesar asupra delicatului proces de comunicare. Fiecare parinte poseda un “buton de oprire” care ofera o cale de iesire din conflictele ascendente. Ambii parinti trebuie sa stie ca poseda o perioada de repaus pentru regrupare si castigarea de distanta emotionala. Cand parintii simt ca au pierdut controlul in relatie, cel mai probabil vor interactiona in moduri distructive pentru copii. In contrast, cand adultii isi pot controla eficient emotiile si relatiile, copiii imediat se vor simti mai in siguranta. Parintii vor observa o legatura directa intre abilitatea de a-si exercita controlul asupra conflictelor in relatia lor si sentimentul de siguranta si securitate al copiilor lor.
PASUL TREI: GHID PENTRU O COMUNICARE EFICIENTA

Multi barbati si multe femei au aptitudini de comunicare destul de limitate si aproape toti se simt incomozi cand negociaza conflicte incarcate emotional in relatii personale. Cuplurile in divort sunt confruntate cu o sarcina extraordinar de provocatoare. Trebuie sa fie capabili sa comunice si sa rezolve conflictele legate de lucrurile cele mai importante din viata lor – copiii lor – cu cineva in care nu au incredere, de care le e teama sau pe care il urasc. Totusi, parintii trebuie sa coopereze si sa comunice unul cu celalalt despre numeroase probleme legate de copii. Cine va lua copiii de la scoala? Cand vor merge in tabara de vara? Cum si cand vor participa la sedintele cu parintii? Cine ii va duce la cumparaturi pentru lucrurile de scoala? Parintii divortati sunt confruntati permanent cu necesitatea de a lua hotarari in comun legate de activitatile zilnice ale copiilor si sa discute valorile dupa care doresc sa-si educe copiii. Nu exista ras[unsuri usoare la o asa serioasa sarcina, dar ghiduri la indemana le sunt la dispozitie pentru structurarea si organizarea negocierilor dificile carora le fac fata cuplurile aflate in divort. Lista urmatoare prezinta 10 dintre principiile de baza ale comunicarii eficiente:

Stabiliti un semnal facut cu mana pentru a pune capat unei conversatii ce poate degenera intr-un conflict. Nu continuati sa va certati in momentul in care celalalt trimite semnalul pentru incetatrea conversatiei timp de 5 minute.
Nu va abateti de la problema in discutie si operati cu o problema o data. Nu aduceti la suprafata discutii anterioare si nu extindeti conflictul actual pe alte subiecte.
Pastrati limitele conflictului intre participanti. Nu aduceti in discutie prieteni sau rude care ar fi de acord cu dumneavoastra. De exemplu, abtineti-va de la a spune: “Chiar si mama ta spune…”

Tratati-va fostul sot cu respect si abtineti-va de la provocari. Nu tipati, nu insultati, nu folositi un limbaj obscen si nu recurgenti la jigniri. Jignirea celeilalte persoane va crea doar probleme.
Implica-te fizic si emotional in discutia inceputa pana la capat. Nu te retrage sau parasi camera pentru a evita conflictul fara a-ti anunta fostul sot mai intai. Retragerea este de multe ori o strategie manipulativa. Daca alegi sa iesi, mai intai ofera-i celeilalte persoane sansa sa schimbe subiectul. De exemplu, “Invoc semnalul acum si tu nu raspunzi. Daca nu te opresti din discutie acum, plec.” sau “Nu imi place cum ma tratezi acum. Opreste-te imediat ori plec.”
Hotara-ti amandoi momentele potrivite pentru discutie. Nu negociati sub influenta alcoolului sau drogurilor.
Concentrati-va doar asupra problemelor ce trebuiesc rezolvate. Nu incercati sa va intimidati fizic fostul sot sau sa exploatati nesigurantele lui.
Asculta cu atentie punctul celuilalt de vedere. Nu pretinde ca asculti cand de fapt tipi si iti formulezi propria contrazicere.
Comunicati despre comportamente specifice fara a face uz de etichete peiorative. De exemplu: “Ai intarziat 20 de minute sa o iei de la scoala azi” este mult mai eficient decat a spune “Tot timpul intarzii sa o iei de la scoala; esti mult prea egoista ca sa iti pese de nevoile altora.” Nu folositi generalizari de tipul “tu intotdeauna” sau “tu niciodata”.
Acceptati responsabilitatea pentru ce ati facut dvs. gresit. Nu pasati vina, rezistati punctului de vedere al fostului sot si nu insistati asupra faptului ca perceptia dvs. asupra evenimentelor este unica versiune a adevarului.

Aplicand aceste zece reguli, cuplurile aflate in divort vor ocoli cele mai comune capcane ale necocierii conflictelor. Bineinteles, succesul acestor reguli depinde ca ambele parti sa fie de acord sa se supuna lor cat de mult cu putinta (nici unul nu poate face bine tot timpul). Un mediator neutru va fi necesar daca una din parti nu doreste sa coopereze, daca un a din parti se simte fizic amenintata, ori daca emotiile sunt prea nestatornice. Un mediator profesionist in divort este de obicei la indemana in cadrul Departamentului de Drept al Familiei.

EXPRIMAREA CONFLICTULUI PARENTAL PRIN INTERMEDIUL COPIILOR

Unul dintre cei mai puternici determinanti ai gradului de adaptabilitate al copilului dupa divort este modul in care fostii soti se sprijina reciproc in relatia lor ca parinti. Desi aceasta coperare este esentiala pentru o sigura adaptare a copilului, este foarte greu de atins pentru parinti. Cand doua persoane divorteaza exista multa durere, manie si neincredere intre ei. Amandoi trebuie sa faca fata unor sentimente dificile de tradare, refuz si esec.

Ca rezultat, fostii soti pot continua sa-si reverse mania si amaraciunea catre celalalt pentru multi ani de la divort. Din pacate, insa, unul dintre cele mai obisnuite moduri de exprimare a ostilitatii dintre parinti este acela prin copii. In particular, aceste ostilitati sunt materializate iresponsabil prin subminarea relatiei fostului sot cu copiii sau prin defaimarea fostului sot in fata copiilor. Fara exceptie, copiii dezvolta probleme psihice de lunga durata atunci cand un parinte isi exprima mania catre fostul sot in moduri in care se erodeaza autoritatea celuilalt parinte.

Ce poate insemna acest lucru in realitate? Trebiue parintii sa se iubeasca in continuare, sa fie prieteni sau chiar sa seplaca? Nu. Mai mult decat atat, nu este nevoie ca parintii sa pretinda in fata copiilor lor ca au sentimente pozitive fatat de fostul sot. Totusi, parintii au nevoie sa se sprijine reciporc in relatia cu copiii. In alte cuvinte, fiecare sot trebuie sa comunice copiilor ca celalalt inca este unul din parintii lor, care tine mult la ei si care trebuie respectat si ascultat. Acest pas este foarte dificil pentru unii parinti, deoarece sunt foarte furiosi pe fostul sot; totusi, este in interesul copiilor a avea o relatie pozitiva cu ambii parinti, decat sa aibe doar un parinte ca model.

COPIII SUFERA CAND PARINTII SE SUBMINEAZA RECIPROC

Este distructiv cand un parinte submineaza pe celalalt cu comentarii ca: “Mama ta nu stie ce face. Vino la mine daca incearca sa-ti spuna ce sa faci.” sau “Tatal tau este un nenorocit. Ce vrei sa vezi la el?”

De ce aceste critici sunt foarte greu de acceptat de catre copii? Sunt multe motive, dar unul dintre cele mai importante este acela ca ei se identifica cu parintii lor. Cand parintii se defaimeaza reciproc, este aproape la fel ca in cazul in care ar critica copilul. Copiii se identifica atat de aproape cu parintii incat este greu pentru ei sa separe respingerea tatalui de catre mama de respingerea lor de catre mama. Intr-un sens psihologic, copiii se simtca si cum ar fi la fel ca parintii lor.

Chiar daca parintii vor sa se defaimeze reciproc, copiii reactioneaza ca si cand aceste critici le-ar fi fost adresate. Aceasta identificare va fi cu atat mai puternica fata de parintele de acelasi sex. De exemplu, este aproape imposibil pentru o fiica sa creasca si sa se simta multumita de ea ca femeie, daca tatal ei in permanenta ii jignea mama spunandu-i “garsa” sau “proasta”. Baietii care isi aud mama criticandu-le tatal subtil, vor suferi consecinte similare. Pornind de la aceasta identificare dintre parinte si copil la nivel mintal, sa consideram un scenariu tipic de familie in care Bob submineaza autoritatea de parinte a lui Carrie in fata copiilor.

Carrie si Bob sunt divortati de 18 luni. Copiii au stat cu Carrie in timpul saptamanii si cu Bob si noua sa sotie in week-end-uri. Lucrurile nu au mers bine pentru Carrie de la divort. Fiind singur ca parinte a fost mai greu decat si-a imaginat si s-a simtit trasa in prea multe directii in acelasi timp. Lucra cu jumatate de norma, invata la seral si incerca sa mentina o relatie cu un barbat cu care ii placea sa se intalneasca.

La toate aceste solicitari ar fi fost usor de facut fata daca nu ar fi fost cei doi copii ai sai, care nu cooperau cu ea in nici o privinta. Ii era imposibil sa colaboreze cu ei. De fapt, Carrie s-a gandit de multe ori ca acestia conspira ca sa-i ruineze viata. De exemplu, Bobby, in varsta de 7 ani, il lua peste picior pe prietenul lui Carrie de fiecare data cand acesta venea in vizita. Chiar daca ea l-a amenintat si l-a pleznit pe Bobby si l-a trimis in camera lui, el tot a reusit sa le faca seara ingrozitoare, de nesuportat. Ca urmare, prietenul lui Carrie nu a mai dorit sa o viziteze la ea acasa de atunci inainte, asa ca a trebuit sa plateasca o babysitter de fiecare data cand iesea sa se intalneasca cu el. Carrie era furioasa si suparata pe fiul ei, dar in acelasi timp se simtea neajutorata. Parea ca fiul ei incearca sa indeparteze singura sursa de sprijin emotional si placere din viata ei.

Lucrurile stateau la fel de rau cu fiica ei in varsta de 13 ani, Sara. Sara ii spunea cu regularitate mamei ei “grasa”, “proasta”, “urata”, la fel ca si fratele ei de altfel. Era ca si cand fiica ei poseda o stranie abilitate de a simti de insulta o va atinge pe Carrie si o va rani cel mai tare. Ca si in cazul lui Bobby, Carrie nu putea controla comportamentul incapatanat al fiicei ei. Eforturile lui Carrie de a vorbi cu fiica ei si de a incerca sa o inteleaga nu au avut succes, ca si amenintarile, restrictiile si pedepsele. Dupa multe luni de esec, Carrie de abia daca a mai incercat sa faca ceva sa-si schimbe copiii. Ea simtea ca acestia o urau si a intrat intr-o stare de depresie accentuata.

Prietena ei buna si vecina ei, Jean, a ajutat-o la inceput pe Carrie sa realizeze ce nu era in regula. Jean a observat ca Bobby si Sara au inceput sa se poarte urat cu mama lor imediat de s-au intors dintr-un week-end petrecut cu tatal lor, week-end in care copiii au ras si si-au batut joc de Carrie. Jean stia ca Carrie si Bob nu s-au inteles dupa divort, dar nu a ralizat faptul ca Bob ii incuraja pe copiii in comportamentul lor. Rasul lor la telefon facea clar faptul ca Bob se amuza de problemele pe care copiii le creau mamei lor.

“Bun, acum stiu. Dar ce pot sa fac in aceasta privinta?” a intrebat-o Carrie pe Jean cand aceasta I-a marturisit ce se petrece cu adevarat. “Ma uraste si acum i-a determinat si pe copii sa ma urasca. Nu pot sa-l fac sa se opreasca, va rade de mine. Toti trei probabil se vor intalni si vor rade de mine.”

In acest scenariu comun, viata lui Carrie este dureros scapata de sub control datorita faptului ca Bob a subminat relatia ei cu copiii. Si, chiar daca inca nu este clar, copiii lui Carrie sufera de asemenea. Sunt la inceputul unei calatorii lungi de o viata, calatorie plina de probleme legate de increderea de sine si intimitate. Haide sa privim mai intai la ce se intampla copiilor si mai apoi sa vedem ce poate face Carrie sa-si rezolve problema.

In acest exemplu, Bobby si Sara isi privesc mama ca pe o persoana pe care o pot abuza si controla. Tatal lor ii invata ca este permis sa iti provoci si sa iti sfidezi mama. Cand copiilor le este permis sa isi trateze un parinte in acest mod sfidator si lipsit de respect, atitudinea lor se va extinde si asupra altor adulti din viata lor.

Bobby si Sara isi vor privi probabil profesorii, directorii, consilierii de campus si antrenorii cu aceeasi dispret. Acesti copii invata ca nu trebuie sa trateze pe altii cu respect sau sa se supuna regulilor, un mesaj antisocial care este foarte serios deoarece de multe ori conduce copiii catre un comportament ilegal, exploatativ sau abuziv fizic atunci cand vor fi mai mari. Aceasta tendinta antisociala este exacerbata de catre parintele ca model, care arata ca furia si sfidarea sunt permise in relatiile cu ceilalti. Abilitatea copiilor sa buna bazele unor relatii bazate pe atentie si respect reciproc va fi deteriorata de-a lungul vietii daca acest pattern nu va fi rectificat.

Sara si Bobby pierd de asemenea un model in momentul in care mama lor este perceputa ca o persoana ce nu merita luata in considerare. Ca fiica, Sara ar trebui sa respinga o mama slaba si neputincioasa si sa incerce sa nu devina ca ea. Facand acest lucru, ea va pierde cel mai important model pentru a invata ce inseamna cu adevarat a fi femeie. In acelasi timp in care Sara incearca sa-si indeparteze mama, este probabil ca ea sa adopte aceleasi caracteristici negative pe care I le atribuia mamei ei si va creste simtind ca si ea este de asemenea “grasa, proasta si urata”. In mod tipic, va alege un partener de casatorie care o va trata in acelasi mod sfidator.

In paralel, Bobby va invata ca femeile si sotiile nu merita afectiune si respect. El va avea o mare dificultate in a dezvolta o relatie afectiva bazata pe egalitate cu o femeie cand va atinge varsta maturitatii. Identificandu-se cu tatal sau, este probabil ca si el sa generalizeze aceasta atitudine sfidatoare si asupra altor femei si sa le priveasca in acelsi mod aspru, crud.

Parintii ne sunt cei mai buni profesori in ceea ce privesc relatiile. Multi dintre noi ne-am facut sperante legate de relatii uitandu-ne la parintii nostri in interactiunile lor zilnice, timp de multi ani. Pornind de la modelul oferit de parintii nostri dezvoltam “scheme” generale legate de ceea ce se petrece intre doua persoane intr-o relatie durabila si apropiata si ne formam sperante si asteptari privind lucrurile pe care pot sau nu sa le faca impreuna. Cat de apropiati putem fi impreuna? Caror nevoi le dam curs si care dintre ele raman nerostite? Putem noi de cele mai multe ori sa ne incredem si sa depindem de altcineva? Candva? Niciodata? Putem fi apropiati de mai mult de o persoana in acelasi timp, ori intotdeauna trebiue sa luam parte si sa alegem intre relatii? Pot avea oamenii diferente si totusi sa ramana impreuna, sau conflictele inevitabil forteaza oamenii sa se desparta? Pot oamenii sa-si rezolve problemele si sa gaseasca solutii mutual satisfacatoare, sau oamenii trebuie sa ramana prizonierii durerii si maniei pentru totdeauna?

Aflam raspunsurile la aceste intreabri si la multe altele crescand in familiile noastre. Chiar daca putem reinvata sau modifica aceste “scheme” pe masura ce dezvoltam noi relatii, aceste prime medele reprezinta cei mai importanti determinanti ai satisfactiei pe care o vom gasi in relatiile viitoare. Daca un parinte isi exprima furia catre fostul sot prin subminarea autoritatii sale ca parinte, copii ca Bobby si Sara vor avea o “harta” incompleta pentru a se ghida pe calea vietii.

CAND DOAR UN PARINTE COOPEREAZA

Problemele dificile apar cand un parinte sincer incearca sa coopereze, dar celalalt parinte nu cooperreaza. Nu exista raspunsuri usoare la aceasta situatie exasperanta, dar ghiduri folositoare sunt la indemana si pot fi de folos. Sa continuam ilustratia anterioara.

Deoarece sotul lui Carrie, Bob, i-a incurajat pe copii sa fie neascultatori si nerespectuosi fata de mama lor, atat Carrie cat si copiii sufereau datorita acestui distructiv si antagonostic comportament. Carrie se simtea neajutorata, neputand sa schimbe situatia. “Nu pot sa-l opresc pe Bob sa-mi ruineze relatia cu copiii. Lui nu-I pasa de ce simt. Daca ii spun sa inceteze, ma va ignora si va rade. Nu m-a ascultat niciodata si niciodata nu a facut ce l-am rugat.”

Carrie, ca multe altele in situatii similare, s-a simtit neputincioasa. Acest sentiment de inutilitate este acelasi pe care l-au simtit si cand erau casatorite, cand nu crdeau ca sunt respectate, ascultate sau suportate de sot. Este teribil de frustrant sa parasesti o casnicie din cauza unui astfel de tratament, doar ca sa te gasesti confruntandu-te cu aceleasi probleme si dupa divort. In majoritatea cazurilor, totusi, nutrebuie sa induri aceleasi probleme. Carrie poate folosi aceasta situatie ca o oportunitate de a depasi vechiul rol submisiv pe care il avea alturi de sotul ei si de a invata sa-i raspunda imperativ si direct.

Cum poate face ea acest lucru? Initial Carrie dorea ca prietenul ei sa vorbeasca cu Bob in locul ei, dar aceasta abordare ar fi amplificat sentimentele de competitie si gelozie. Partea subminata trebuie sa se adresese direct fostului sot in legatura cu problema; confruntarea problemei fata in fata ofera singura posibilitate reala de schimbare. Chiar daca consilierii, iubitii, bunicii, prietenii sunt interesati, ei nu pot interveni efectiv pentru si in numele parintelui. Parintele subminat trebuie sa faca caest lucru in mod personal. Parintele a carui autoritate si pozitie a fost erodata trebuie sa contacteze fostul sot si sa-i solicite o intalnire pentru a vorbi despre dificultatile din relatia lor parentala. In cadrul intalnirii, parintii ar trebui sa spuna fostului sot ceea ce nu le place si ceea ce ar dori schimbat. Parintii pot comunica cum se simt fiind sumbinati si cum aceasta problema face lucrurile dificile pentru copii. Atunci fostul sot ar trebui sa raspunda, deoarece de cele mai multe ori au griji legitime care pot fi adresate. In tot cazul, parintii nu ar trebui sa initieze o disputa despre ce este bine si ce este gresit. Mai degraba, parintele subminat ar trebui sa mentioneze inca o data pur si simplu tipul de conduita pe care si-o doresc.

In plus, parintele subminat trebuie sa-si reasigure fostul sot ca ei la randul lor nu vor submina relatia celuilalt cu copiii. De exemplu, un parinte poate spune “Nu voi raspunde subminand si relatia ta cu copiii. Te voi sptijini in rolul tau de parinte, si vreau ca si tu sa ma sprijini pe mine.” De multe ori, dupa confruntarea directa in cadrul caruia s-au asigurat de sprijinul reciproc, multi soti vor reduce criticismul si manipularea.

Daca aceasta prima confruntare nu rezolva problema, parintele subminat va trebui sa se intalneasca atat cu copiii cat si cu fostul sot impreuna. De fata cu toti cei implicati direct, parintele poate repeta cererea catre foatul sot de a inceta subminarea relatiei lui cu copiii. Parintele poate ruga atunci pe copiii sa nu mai participe la aceasta confruntare, chiar daca fostul sot continua sa-I provoace. Prezentand problema in mod deschis se diminueaza de obicei alianta distructiva intre parintele intarator si copiii. Inca o data, parintele poate asigura copiii si fostul sot ca nu va mai exista o subminare reciprica a relatiilor dintre ei. Daca un parinte se simte amenintat fizic de catre fostul sit, o a treia persoana poate asista in tacere (de exemplu, un bunic sau un prieten comun – nu un nou partener, iubit).

Carrie a reusit sa puna capat acestui pattern distructiv. A avut curajul sa il confrunte pe Bob si pe copii cu aceasta problema. Aceasta actiune, coroborata cu stabilirea si trasarea unor limite mai ferme ale comportamentului copiilor si prezentarea optiunii de a sta cu tatal lor daca prefera, a rezolvat situatia pe larg. Carrie a pus stapanire pe viata ei din nou si a incetat sa-I permita fostului ei sot sa o transforme intr-o victima. Doar in momentul in care a solicitat drepturi egale in aceasta relatie, sotul ei si copiii au inceput sa o trateze cu respect. Carrie a trebuit sa-si revendice egalitatea, pentru ca nimeni nu putea sa faca acest lucru pentru ea.
PUNAND CAPAT CASNICIEI

Parintii care nu se pot opri din cearta nu pot pune capat casniciei. Desi este o conexiune odioasa, parintii combativi se mentin legati unul de celalalt ramanand invrajbiti emotional. Pentru acesti parinti combativi, in particular, fostul sot ramane centrul emotional al universului lor, lumile lor interioare fiind organizate in jurul lucrurilor nedrepte si dureroase pe care le-a savarsit celalalt. Inainte sa poata incheia lupta si sa stabileasca o relatie parentala mai cooperativa, ei trebuie sa puna capat acestei casatorii, fie psihic, fie intern. Aceasta este o sarcina dificila pentru fiecare, dar in mod special pentru parintii combativi. Psihologic, a incheia o casatorie este mai greu decat pare deoarece este implicat mult efort in acest tip de separare decat daca s-ar parcurge un proces legal de divort.

Doua persoane pot ramane legate emotional – de fapt, tot casatorite – ani buni dupa ce s-a pronuntat divortul. Angajara unui avocat, mutarea si semnatul actelor constituie componentele externe ale divortului. Cineva poate parcurge aceasta procedura si a nu fi cu adevarat divortat, cum si cineva poate pargurge ceremonialul de nunta si a nu deveni casatorit in sensul angajamentului emotional. Foarte putina atentie este acordata faptului ca adevaratul proces de divort este intern.

Exista cateva aspecte legate de modul intern de a incheia o casatorie. In primul rand, unul trebuie sa planga si sa sufere. O tristete inevitabila trebuie simtita inainte ca mariajul sa fie lasat in urma. Unii parinti trebuie sa planga pentru persoana care a plecat; toti parintii trebuie sa sufere pentru toate dorintele neimplinite si pentru toate visele legate de aceasta relatie. Parintii trebuie sa-si gaseasca lacrimile pentru aceasta pierdere, dar de prea multe ori parintii doresc sa evite tristetea lor. Daca asa este cazul, ei vor fi mult mai probabil macinati de mania resimtita fata de fostul sot si, intr-un mod foarte neintelept, vor folosi copiii ca arme in batalia care va urma.

Lucrurile bune vor fi lasate in urma, la fel ca si cele rele. Unii soti vor incerca sa evite constientizarea acestor aspecte pozitive ale relatiei cu scopul de a micsora vina despartirii ori de a reduce din durerea se a fi parasit. Chiar cuplurile invrajbite au impartasit momente placute impreuna, precum si experienta procrearii. Revenind la realitatea divortului, acest lucru cere parintilor sa constientizeze si sa accepte sentimentele lor contradictorii.

Pentru a pune capat cu adevarat unei casnicii, parintii trebuie sa-si vada propria contributie la problemele aparute in relatie. Exista putine exceptii la vechiul proverb care spune ca este nevoie de doi pentru a avea un argument. Cand parintii incep sa realizeze ca impart responsabilitatea pentru casnicie si inceteaza sa-l invinovateasca total pe celalalt de despartire, atunci vor putea cu adevarat sa puna capat casniciei. Chiar daca prietenii bine intentionati isi vor exprima de multe ori suportul pentru unul din perteneri, criticandu-l pe celalalt, astfel de comentarii nu sunt de ajutor pentru nici un sot deoarece arunca respunsabilitatea doar pe umerii unuia si face mult mai dificil pentru celalalt sa vada cum el sau ea a contribuit la problemele aparute pe parcursul relatiei.

Parintii nu pot, psihologic, incheia o casnicie rapid, totusi. Intregul proces poate dura cativa ani, in special daca este vorba de o casnicie lunga. Daca parintii incep munca interioara de incheiere a casniciei, totusi, ii va ajuta sa castige distanta emotionala necesara stabilirii unei relatii parentale cooperative si dupa divort.
Sursa: Psihologie Online

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Mediatorul Poporului

Mediatorul Republicii  este o institutie prezenta in societatea franceza inca din anul 1973. Rolul sau este de a media conflictele dintre cetateni si institutiile administratiei publice, avand un statut deosebit si o organizare proprie. “Le Médiateur de la République” se poate pronunta privind ilegalitatea si/sau ineficacitatea unei decizii sau intentii administrative, poate propune reforme, poate sesiza Parchetul in cazul unor abuzuri. Mediatorul Poporului nu este nici un organ legislativ, nici un organ judiciar, ci o institutie adiministrativa independenta (Wikipedia).

In Romania, Mediatorul Poporului a intrat pe agenda de dezbateri in luna februarie 2013. Pe fondul dezbaterii revizuirii Constitutiei doamna deputat Alina Gorghiu considera ca “este nevoie, de existența unei instituții cu rol de mediere, consacrată la nivel constituțional, cu atribuții, organizare și funcționare clar stabilite în Legea fundamentală, care să medieze între cetățeni și instituții.”

Necesitatea unui dialog intre cetateni si institutiile administratiei publice locale si centrale este de la sine inteleasa in contextul in care cetatenii sunt deloc consultati in ceea ce priveste unele proiecte, unele decizii, care ii afecteaza direct ori indirect, mai mult sau mai putin. Necesitatea unui dialog deschis si a unei comunicari  a institutiilor cu cetatenii a caror interese sunt lezate ori afectate apare ca o normalitate intr-o societate democrata si moderna. Mediatorul Poporului ar putea avea aceasta functie de facilitator si asistent al dialogului dintre cetateni si institutii atunci cand intre acestia se naste un conflict vizavi de un proiect ori o decizie institutionala.

In acest context nu ne referim la medierea litigiilor administrative individuale, litigii care nu pot fi mediabile in prezent in Romania (in alte state exista posibilitatea medierii lor). Orice act sau decizie a unei institutii publice vizavi de o persoana, de un cetatean, nu poate face obiectul unei proceduri de mediere. Calea judiciara a contenciosului administrativ este singura varianta in acest moment in Romania prin care se poate discuta fondul unei conflict dintre un cetatean si o institutie publica. Nu este exclus ca legiferari viitoare sa aduca deschiderea posibilitatii medierii si in dreptul administrativ.

Asa cum aminteam mai sus, Mediatorul Poporului va putea media conflicte de interese dintre institutii si cetateni sau diverse organizatii. Ne referim la colectivitati, la cetateni care reprezinta o anumita categorie, un anumit grup consolidat prin anumite interese. In SUA astfel de medieri au loc in mod constant acolo unde se intentioneaza reforme locale sau regionale privitoare la mediu, la diverse exploatari naturale, la schimbari de infrastructura, mai exact – oriunde apare un conflict in care interesele cetatenilor sunt afectate in mod direct.

Nevoia de dialog nu apare doar la nivel individual. Dialogul nu presupune doar interactiunea nevoilor a doua persoane. Necesitatea dialogului apare si atunci cand nevoile unui grup sunt/pot fi afectate de un alt grup, sau o institutie. Nevoile si interesele colective au o valoare extraordinara si sunt un factor al dinamismului social.

In Romania, cultura si constiinta valorilor colective nu este inca sondata, decat arareori de catre sociologi. Insa colectivitatile exista, sunt inerente.

O colectivitate rurala miniera, o colectivitate agrara dintr-o comuna oarecare, o colectivitate cu activitati piscicole din Delta Dunarii, o colectivitate de la malul Marii Negre cu interese privind turismul estival, o colectivitate din Vatra Dornei ce priveste turismul montan si amplificarea punctelor de interes pentru acesta, o colectivitate din zonele manastirilor Bucovinei, o colectivitate din zonele sarace ale Romaniei, sunt potentiale parti ale unei medieri la Mediatorul Poporului. Cealalta parte a conflictului ar putea fi Primaria, Prefectura, Oculul Silvic, Administratia plajelor, Administratia Deltei Dunarii, etc.

Interesele acestor colectivitati nu sunt puse in discutie in acest moment in Romania. Nu fac obiectul unui dialog, ci a unei impuneri.

Momentan deciziile se iau fara consultari, fara dialog, fara intrebari, fara sondarea nevoilor reale a celor care se incadreaza in respectiva masura institutionala. Deciziile vin uneori de la institutiile centrale fara a fi consultati nici chiar reprezentantii locali. Nevoile acestor cetateni, priviti colectiv, nu sunt puse pe agenda unei discutii cu autoritatile si institutiile publice in ceea ce priveste noile masuri sau decizii cu privire la activitatea lor. De aici consecintele: nerespectarea masurilor, greve, manifestatii, indignare publica, conflict deschis, uneori chiar si masuri caduce.
Mediatorul Poporului ar interveni tocmai pentru a preveni aceste urmari. Un dialog al institutiilor cu cetatenii in ceea ce priveste masurile directe pentru ei ar fi de un folos extraordinar pentru dezvoltarea colectivitatii. Prin acest dialog al institutiilor si autoritatilor cu cetatenii si cu reprezentantii lor s-ar putea concluziona nevoile reale ale zonei, ale colectivitatii, timpii si conditiile optime de implementare a unui proiect, cadrul de supervizare a derularii proiectului, etc. Un dialog la acest nivel ar aduce pe langa viabilitatea si succesul noilor reglementari, decizii si proiecte, o multumire individuala a cetatenilor. Punctul de vedere al lor, luat in considerare in cadrul unui dialog public (ori privat) avut la masa medierii Mediatorului Poporului ar aduce o satisfactie enorma fiecarui cetatean. Cine nu ar fi multumit ca punctul sau de vedere a fost auzit si s-a luat cont de el in cadrul derularii unui proiect/unei decizii administrative?
Consideram ca aceasta lipsa de dialog ar putea fi suplinita prin Institutia Mediatorului Poporului, institutie care ar avea ca principal scop deschiderea spre dialog a institutiilor si autoritatilor publice. Aceasta deschidere spre un dialog sincer ar avea ca obiectiv explorarea nevoilor comunitatilor, intereselor diverselor categorii sociale, si proiectarea noilor decizii si reforme administrative in functie de aceste nevoi si interese. Aceasta este dezideratul unei societati moderne, democrate, libere.

Liberatea inseamna dialog. Prin dialog poti traduce nevoi, interese, sperante, reforme, posibilitati, optiuni viabile, idei si proiecte valabile,valide si viabile. Orice decizie luata fara dialog este o decizie imediat contestabila.

Medierea publica a Mediatorului Poporului, isi propune acest dialog extraordinar de necesar intre cetateni, colectivitati, grupuri, asociatii, cu institutiile si autoritatile publice, ori de cate ori se doreste un proiect de reformare, un proiect de reorganizare, un proiect de administrare, o decizie.

Mediatorul Poporului ar fi o instituie dialogala la locul si momentul potrivit in Romania anului 2013. O institutie eficace, moderna, si activa care ar avea un impact deosebit asupra proiectelor administrative locale, regionale si nationale. Ar aseza la masa dialogului institutiile/autoritatile publice prin reprezentantii lor si vocea colectivitatii, vocea poporului.

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Obiectul medierii in materia divortului sau partajului …

Autor: Ursan Iuliu

De ce spun aceste lucruri, deoarece divortul este o insitutie complexa, cu norme stricte si imperative.

In acest sens, mediatorii implicati intr-un act de mediere care are ca obiect divortul, pentru ca acordul de mediere sa nu fie respins de catre instanta sau notar, recomand:

- partile sa fie asistate de avocati sau

- mediatorul sa aiba cunostinte sau sa se informeze cu privire la prevederile legale in materia desfacerii casatoriei prin divort, a modului in care se realizeaza partajul bunurilor comune si nu in ultimul rand cu privire la exercitarea autoritatii parintesti.

In cadrul unei medieri care are ca obiect divortul, sunt 3 componente ce pot fi abordate:

1. continuarea casatoriei – care trebuie sa aiba ca finalitate stingerea conflictului dintre soti si renutarea la desfacerea casatoriei. Este solutia care aduce cele mai mari satisfactii, atat pentru parti cat si pentru mediator, nu vorbesc de situatia in care sunt copii minori.

2. desfacerea casatoriei - componenta administrativa, care se finalizeaza prin emiterea certificatului de divort,

3. impartirea bunurilor comune – componenta administrativa, care se finalizeaza prin incheierea partajului.

Abordand aceste componente, nu la nivelul unei teze de doctorat, cu toate ca se poate ajunge si acolo, lucrurile stau astfel:

1. Continuarea casatoriei

Continuarea casatoriei trebuie sa fie obiectivul principal al mediatorului. Desfacearea casatoriei si impartirea bunurilor comune trebuie avute in vedere numai in mod subsidiar, dupa ce mediatorul a depus toate diligentele pentru impacara partilor.

In situatia in care partile se impaca, acest aspect poate fi consemnat prin acordul de mediere. Incheirea acordului de mediere ramane la latitudinea partilor, ca de altfel in toate cauzele care fac obiectul medierii.

Decizia partilor de continuare a casatoriei trebuie privita diferit fata de stingerea altor conflicte. In acest caz, partile nu renunta la drepturi, nu isi asuma obligatii patrimoniale, astfel incat sa se impuna existenta unui inscris. Exceptia de la acest principiu este data de obligatia de intretinere care exista intre soti, iar atunci cand aceasta nu se executa de buna voie este dispusa de catre instanta de tutela.

Totodata, decizia de continuare a casatoriei trebuie sa aiba in vedere scopul casatoriei … respectiv intemeierea unei familii si exercitarea impreuna de catre soti a drepturilor parintesti.

2. Componenta administrativa

Desfacerea casatoriei este posibila:

1. prin intermediu instantei judecatoresti;

2.  prin emiterea certificatului de divort de catre ofiterul de stare civila sau notarul public,  in conditiile in care exista acordul sotilor, iar acestia nu au copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati;

3. prin emiterea certificatului de divort de catre notarul public, inclusiv in situatia in care sotii au copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, daca sotii sunt de acord cu desfacerea casatoriei si convin asupra:

  • tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care sa il poarte dupa divort;
  • exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti;
  • stabilirea locuintei copiilor dupa divort;
  • modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii;
  • stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatirea profesionala a copiilor

Daca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la punctele 2 si 3 ofiterul de stare civila sau notarul public vor respinge cererea de divort. Partile vor fi obligate sa se adrese instantei judecatoresti pentru pronuntarea divortului.

O situatie similara, respectiv respingerea cererii de divort de catre ofiterul de stare civila sau notarul public, se intalneste si atunci cand din raportul de ancheta sociala rezulta ca acordul sotilor privind exercitarea in comun a autoritatii parintesti sau cel privind stabilirea locuintei copiilor minori nu este in intereseul copiilor.

Prin urmare, atrag atentia, ca acordul de mediere sa cuprinda toate aceste elemente, altfel el va fi respins de catre notar sau instanta.

Fata de acest subiect va rog sa cititi si articolul exercitarea drepturilor parintesti in caz de divort.

3. Componenta patrimoniala

Regula asa cum o stim din toate timpurile si care a fost mentinuta prin art. 339 din noul Cod civil, prevede ca bunurile dobandite in timpul casatoriei (sau mai nou regimului comunitatii legale) de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor.

Exceptia se refera la bunurile dobandite in timpul casatoriei dar care sunt bunuri proprii ale fiecarui sot. Situatiile in care bunurile dobandite in timpul casatoriei sunt bunuri proprii, se regasesc la art. 340 din noul Cod civil si sunt limitative si de stricta interpretare.

Bunurile proprii dobandite atat in timpul casatoriei, cat si inaintea acesteia nu fac obiectul partajului.

Revenind la bunurile comune ale sotilor, mentionam faptul ca acestea se afla in devalmasie, o forma de proprietate comuna a bunurilor. O alta forma de proprietate comuna este coproprietatea sau proprietatea pe cote-parti.

Codul civil defineste devalmasia ca fiind acea proprietate care apartine concomitent mai multor persoane fara ca vreuna dintre acestea sa fie titularul unei cote-parti determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune. In cazul coproprietatii, fiecare parte isi cunoaste cota-parte din dreptul de proprietate.

O modalitate de incetarea a starii de coproprietate in care se afla sotii o reprezinta partajul. Acesta poate fi facut fie prin invoiala partilor - Acordul de mediere, fie prin hotarare judecatoreasca.

In situatia in care se incheie un acord de mediere privind partajul bunurilor comune, acesta poate fi incuviintat ulterior de catre instanta sau notarul public. Acordul de mediere trebuie sa imbrace forma autentica in situatia in cazul bunurilor imobile.

Partajul este valabil chiar daca nu cuprinde taote bunurile comune, pentru bunurile omise se poate face oricand un partaj suplimentar.
Sursa:
medieredivort.ro

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Acordul de mediere

Articol de | Dorin ILIE

Procesul de mediere se poate finaliza printr-una din următoarele modalităţi:
1. ajungerea la un acord (total sau parţial);
2.  prin denunţarea medierii de către una din părţi sau de ambele;
3. prin constatarea eşuării făcută de către mediator.

Medierea are ca scop găsirea de către părţi a unei soluţii viabile şi valabile, reciproc mulţumitoare şi satisfăcătoare pentru ele, o soluţie WIN-WIN. Soluţia găsită şi agreată în urma unui proces de mediere, după discuţiile comune sau private ale mediatorului cu părţile şi avocaţii lor (dacă aceştia participă la procesul de mediere), exprimă în fapt voinţa reală a acestora de a soluţiona acel conflict pe cale amiabila, printr-un acord explicit şi prin obligaţii reciproce stabilite în mod concret şi fără echivoc.

Acordul de mediere este o înţelegere totală, când părţile sub asistenţă şi cu ajutorul mediatorului au găsit soluţii pentru toate problemele ce au făcut obiectul medierii şi este parţială când părţile au găsit soluţii doar pentru unele probleme.

Acordul de mediere conţine exact înţelegerea părţilor şi modul în care acestea îşi vor duce la îndeplinire obligaţiile asumate prin acest contract. În acordul de mediere se pot stipula drepturi şi obligaţii noi, se pot modifica drepturi şi obligaţii ori se pot stinge drepturi sau obligaţii. De asemenea, poate conţine clauze contractuale potrivit dreptului comun în materia convenţiilor.

Valoarea juridică a unui acord de mediere este cea a unui contract bilateral, consensual, sinalagmatic. Părţile stabilesc o soluţie pentru un conflict/litigiu, soluţie ce constă în drepturi şi obligaţii reciproc agreate şi contractate cu bună credinţă şi în cunoştinţă de cauză.

Nici o parte nu poate fi forţată în niciun fel să agreeze o soluţie impusă în orice condiţii de către mediator, de către o altă parte sau orice alt participant la procesul de mediere. Orice soluţie concretizată în acordul de mediere trebuie să exprime în mod absolut voinţa exclusivă a părţilor, să fie explicită, să conţină suficiente date pentru ca obligaţiile asumate să poată produce efectele juridice dorite de părţi.

De asemenea, participanţi la procesul de mediere trebuie să fie toate părţile implicate într-un conflict/litigiu. Mediatorul este dator să întrebe părţile, în etapa de pregătire a medierii, şi înainte să intre pe fondul procesului de mediere, care sunt exact persoanele implicate în litigiu şi să le invite pe toate la mediere, aducând la cunoştinţa părţii care solicită medierea că acest proces, în toate etapele sale (fie etapa de informare privind medierea, fie în medierea propriu-zisă) se poate desfăşura doar în prezenţa tuturor părţilor conflictului/litigiului. Aceasta deoarece mediatorul este un terţ neutru şi imparţial şi va trebui să aibă toate datele conflictului prezentate din punctele de vedere ale tuturor  părţilor implicate. Mediatorul nu răspunde în cazul în care părţile au fost de rea-credinţă şi nu au adus la cunoştinţa acestuia implicarea şi a altor persoane în respectivul conflict/litigiu, persoane care ar avea drepturi şi obligaţii conexe acelui conflict.

Orice acord de mediere care nesocoteşte drepturile sau interesele unor persoane direct implicate în conflict/litigiu este lovit de nulitate. Conform art. 58 alin. (2) din Legea Medierii, înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice.

Puterea juridică a unui acord de mediere este cea a unui înscris sub semnătura privată.

Deşi, conform art. 4 alin. (1) din Legea 192/2006 – medierea reprezintă o activitate de interes public, mediatorul nu este învestit cu putere de autoritate publică. Aşadar, acordul de mediere care conţine soluţiile unui conflict este un contract bilateral între părţi, cu putere de înscris sub semnătura privată.

Acordul de mediere este viabil, valabil şi produce efecte încă de la contractarea care a avut loc între părţi (solo consensu). Redactarea acestuia de către mediator şi semnarea de către părţi a înţelegerii intervenite între ele nu are efecte ad validitatem, ci ad probationem; totodată, este o opţiune a părţilor. Părţile decid dacă acordul de mediere se redactează de mediator, de către ele, ori nu se redactează. Art. 58 alin. (1) din Legea Medierii dispune că atunci când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnatura privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel.

Vointa părţilor în mediere primează în orice moment şi în orice etapă a acestui proces.

De cele mai multe ori, Acordul de mediere se redactează pentru ca soluţia dintre părţi să fie bine punctată, condiţiile de îndeplinire a obligaţiilor stipulate şi agreate să fie clare, concise şi explicite, pentru că soluţia să poată fi pusă în aplicare şi respectată de către părţi cu uşurinţă. Acordul de Mediere stabileşte în detalii opţiunile agreate şi convenite de părţi. Existenţa unui act scris, semnat de ambele părţi, vine să dea şi mai multă valoare înţelegerii dintre părţi survenită în urma procesului de mediere.

Prezentarea acordului de mediere notarului spre autentificare ori instanţei spre încuviinţare este o obligaţie a părţilor doar în cazul în care acordul face obiectul unui transfer de drepturi  de proprietate asupra bunurilor imobile ori alte drepturi reale, şi cauze/partaje  succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute. În toate celelalte cazuri, prezentarea acordului spre autentificare ori încuviinţare nu este obligatorie, ci este o opţiune a părţilor.

Astfel, art. 58 alin. 4 din Legea Medierii  dispune că – în cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de forma prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, notarul public sau instanţa de judecată, după caz, putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare cu acordul părţilor.

Ori de câte ori medierea are loc în timpul unui proces judiciar, acordul de mediere se va prezenta instanţei de judecată care va lua act de acord şi va pronunţa o hotărâre în baza acordului de mediere. Astfel, art. 63 alin. (1) din Legea Medierii dispune că – în cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, cu respectarea condiţiilor legale, o hotărâre, dispoziţiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.

Aşadar, acordul de mediere este un contract între părţi, în care acestea se obligă reciproc să dea, să facă sau să nu facă ceva. Contractul este încheiat din momentul înţelegerii stabilite de ambele părţi, simpla manifestare de voinţă în sensul contractării soluţiei stabilite la finalul procesului de mediere fiind de ajuns pentru încheierea contractului sub titlu de acord de mediere. Contractul dintre părţi se consideră a fi încheiat în momentul stabilirii şi acceptării celor mai bune opţiuni ale ambelor părţi.

Acordul de mediere poate fi  redactat ori poate sa rămână un contract verbal.

În cazul în care se redactează, acordul semnat de părţi poate rămâne înscris sub semnătură privată ori poate fi autentificat la notarul public, ori încuviinţat de către instanţa de judecată. Când în acord se transferă drepturi de proprietate asupra unor imobile ori alte drepturi reale, cauze şi partaje succesorale, autentificarea ori încuviinţarea este obligatorie, sub sancţiunea nulităţii absolute a acordului de mediere.

Un acord de mediere autentificat ori încuviinţat are putere de titlu executoriu.

Acordul de mediere agreat şi semnat de către părţi le obligă pe acestea la respectarea lui, la ducerea la îndeplinire a obligaţiilor asumate. Nerespectarea acordului de mediere atrage răspunderea contractuală, partea care se consideră vătămată putând cere daune-interese în condiţiile dreptului comun în materie.

Dorin ILIE
Mediator

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

MEDIEREA PE SCURT

Afla ce acte este obligat mediatorul sa emita

Incepand cu 15 februarie 2013, participarea la sedinta de informare privind medierea, prevazuta de Legea nr. 192/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, a devenit obligatorie pentru anumite tipuri de litigii.

Pentru a facilita aplicarea acestor prevederi, Consiliul de mediere a publicat pe site-ul sau un GHID pentru organizarea si desfasurarea sedintei de informare privind medierea, in care sunt detaliate aspecte privind scopul si continutul informarii obligatorii, precum si modul de realizare al acesteia.

Potrivit Legii nr. 192/2006, participarea la sedinta de informare este obligatorie in urmatoarele cazuri:

1. In domeniul PROTECTIEI CONSUMATORILOR, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare:

-  a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos ;
-  a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate ;
-  a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ;
-  a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;

2. In materia DREPTULUI FAMILIEI, in urmatoarele situatii :

- continuarea casatoriei;
- partajul de bunuri comune;
- exercitiul drepturilor parintesti;
- stabilirea domiciliului copiilor;
- contributia parintilor la intretinerea copiilor;
- orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

3. In domeniul litigiilor privind POSESIA, GRANITUIREA, STRAMUTAREA de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc RAPORTURILE DE VECINATATE;

4. In domeniul RASPUNDERII PROFESIONALE in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;

5. In LITIGIILE DE MUNCA izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;

6. In LITIGIILE CIVILE a caror valoare este sub 50.000 lei.

Exceptii:

-  litigiile in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa ;
-  actiunile referitoare la registrul comertului ;
-  cazurile in care partile aleg sa recurga la procedura ordonantei de plata sau la procedura cu privire la cererile de valoare redusa ;

7. In cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima isi exprima consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul; daca victima refuza sa participe impreuna cu faptuitorul, sedinta de informare se desfasoara separat.

Sanctiunea neindeplinirii acestei obligatii

Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop (exceptie face cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala).

Actele emise de mediator

Mediatorul care tine sedinta de informare este obligat sa emita unul dintre urmatoarele acte, potrivit situatiilor concrete:

  1. Certificatul de informare – care se elibereaza in urmatoarele cazuri:
    -  doar in situatia in care toate partile conflictului au fost informate in intelesul legii cu privire la mediere ;
    -  se elibereaza chiar daca una dintre parti refuza sa il semneze, dar a participat la informare.
  2. Procesul verbal care se elibereaza in urmatoarele cazuri:
    -  daca partile nu confirma participarea ;
    -  daca partile refuza participarea in scris ;
    -  daca partile care au acceptat participarea nu se prezinta ;
    -  in cazul imposibilitatii de finalizare a informarii indiferent de motiv.
  3. Contractul de mediere – se incheie in cazul in care partile accepta medierea.
  4. Acordul de mediere – se incheie la sfarsitul procedurii de mediere.
  5. Proces-verbal de inchidere a procedurii de mediere.

Alte reguli:

1.        Sedintele de informare pot fi organizate in comun sau individual, cu fiecare parte.
2.        Procedura de informare, incluzand si formalitatile pentru convocarea partilor, nu poate depasi 15 zile calendaristice.
3 .      Acceptarea participarii sau participarea la sedinta de informare nu constituie o recunoastere a dreptului ce ar face obiectul litigiului si nu intrerupe cursul prescriptiei.
4.       Obligatia de informare poate aparea si dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente .

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Ion Dedu, membru al Consiliului de Mediere: Incepand din 15 februarie 2013 Romania a trecut de la o cultura conflictuala la o cultura pentru dialog

Medierenet: Ce a adus nou ordonanta 90/2012 in ceea ce priveste informarea obligatorie  asupra beneficiilor medierii?
Ion Dedu:Ordonanta 90/2012 aduce ca noutate  obligatia partilor aflate in conflict de a participa la o sedinta de informare  privind avantajele medierii . Aceasta sedinta este realizata de un profesionist,numit mediator,  care stie  ca el,  pentru a putea realiza informarea  are nevoie de informatii privind conflictul  de la ambele parți. Aceasta pentru a respecta  un alt principiu al medierii si anume impartialitatea si neutralitatea.

Medierenet: Cine are obligatia de a participa la informarea obligatorie privind medierea?
Ion Dedu:  Informarea este un PRINCIPIU al medierii  si se realizeaza de mediator  doar in urma analizarii conflictului. Dupa  ce mediatorul asculta ambele parți , in intalnire comuna sau in intalnire separata mediatorul stabileste un diagnostic al conflictului functie de facorii  structurali sau subiectivi care au determinat conflictul. Stabileste o strategie de rezolvare a conflictului  impreuna cu partile,functie de diagnosticul respectiv.Daca conflictul poate fi mediat, adica  daca ,, PARTILE POT DISPUNE „ rezolvarea conflictului  atunci si numai  atunci adica  ,, DUPĂ INFORMARE” partile decid daca  incheie contractul cu mediatorul si continua procedura de mediere. Am subliniat   ,, DUPĂ INFORMARE” deoarece   acesta este momentul cand partile pot decide ce vor face.
- art 227 alin (3) În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.

Medierenet: Cat costa informarea obligatorie?
Ion Dedu: La aceasta intrebare  va intreb pe cine sa coste? Pentru parți informarea si analiza conflictului este gratuita. Mediatorul nu poate percepe onorariu deoarece  informarea este  un principiu al medierii iar  informarea o activitate inclusa in procedura medierii. Având in vedere ca, după cum am spus mai sus momentul deciziei este al partilor iar acest moment este ,, DUPĂ INFORMARE” reiese clar ca mediatorul nu stie la momentul cand  partile intra in biroul sau ce vor decide  ele după informare. Aici depinde foarte mult de capacitatea de putere de convingere a mediatorului.Daca partile raman sau pleaca. Daca mediatorul este profesionist si stie ce are de facut, atunci cea mai mare parte din  justitiabili vor ramane sa incheie contractul. Daca nu stie ce are de facut atunci poate ca este bine sa se gandeasca daca accepta medierea respectiva.

Medierenet: Informarea este gratuita pentru toti cei care vor sa stie despre mediere sau numai pentru cei aflati in situatiile prevazute expres de lege?
Ion Dedu: Am relatat mai sus ca informarea se face in functie de fiecare caz concret  in urma unei analize a conflictului cu ambele parti. Cei care doresc informatii despre mediere si avantajele ei isi pot procura pliante sau pot studia site-urile de specialitate, carti si altele asemenea

Medierenet: Care considerati ca sunt beneficiile informarii obligatorii pe anumite spete?
Ion Dedu: Beneficiile sunt imense, in primul rand pentru ca in Romania se trece incepand de la 15 februarie 2013  de la o cultura conflictuala la o cultura pentru dialog. Romanii au ocazia sa-si rezolve conflictele prin dialog. Legislatia romana ofera o mare paleta de avantaje pentru cei care aleg medierea ca modalitate de rezolvare a conflictului lor. Daca informarea nu ar fi obligatorie atunci nici oamenii nu ar afla despre aceste mari avantaje cum sunt :
-    Restituirea taxei de timbru, rapiditaea ajungerii la o solutie, acordul de mediere supus incuviintarii instantei de judecata devine titlu executoriu, instantele au obligatia conform regulamentelor lor sa primeasca acordurile de mediere si pe perioada vacantelor judecatoresti.

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu