Sedinta de informare privind medierea.

Autor Mirela Oprea

Incepand din 15 februarie, cei care vor sa inceapa un proces pot face acest lucru doar daca participa, in prealabil, la o sedinta de informare privind medierea. Noile reglementari, aplicabile deja de 2 saptamani, a ridicat justitiabililor multe semne de intrebare, motiv pentru care AvocatNet.ro a realizat o sinteza cu tot ce trebuie sa stiti despre aceasta procedura.

 Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Reglementarea este prevazuta de art. 601 Legea nr. 115/2012, care stabileste, totodata, ca procedura prealabila instantei de judecata va fi obligatorie:

  • in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
  • in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
  • in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
  • in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
  • in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
  • in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;
  • in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

Scopul si continutul sedintei de informare

Consiliul de Mediere a emis, recent, un ghid pentru organizarea si desfasurarea sedintei de informare privind medierea, in care explica pas cu pas ce presupune noua procedura. Astfel, potrivit documentului, principiul informarii este o necesitate pentru ca procedura medierii si modul de actiune al mediatorului sa fie cunoscute de parti prealabil deciziei lor de a participa la mediere. Scopul informarii este ca mediatorul sa aduca la cunostinta partilor avantajele, efectele, regulile si limitele medierii adaptat la situatia lor concreta.

“Continutul informarii cu privire la mediere va cuprinde, fara a se limita, elementele relevante cu privire la definirea medierii si principiile acesteia, rolul mediatorului, drepturile si obligatiile partilor, avantajele medierii, efectele juridice ale acordului de mediere si posibilitatea autentificarii de catre notarul public a acordului rezultat din mediere”, puncteaza institutia in documentul mentionat.

Important! Partile au libertatea sa-si aleaga mediatorul. (sursa oficiala pentru alegerea mediatorului este tabloul mediatorilor autorizati intocmit de Consiliul de Mediere, publicat AICI

Sedinta de informare: gratuita sau nu?

Legea nr. 115/2012 stabileste ca sedinta de informare este gratuita: “Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.

Cu toate acestea, potrivit Ghidului emis de Consiliul de Mediere, sunt si cazuri in care mediatorul poate solicita onorariu, dupa cum urmeaza:

  • In situatia in care ambele parti se prezinta la mediator, acesta nu poate pretinde onorariu pentru activitatea de informare;
  • In situatia in care la mediator se prezinta o singura parte in vederea informarii si partea nu poate sa asigure prezenta celeilalte/celorlalte parti, mediatorul va proceda la convocarea acesteia/acestora, la solicitarea partii prezente in baza unui contract. Cheltuielile aferente procedurii de invitare a celeilalte/celorlalte parti vor fi suportate de parte solicitanta.
  • In situatia in care o parte se prezinta la mediator in vederea derularii procedurii de mediere si ii solicita acestuia declansarea procedurii de mediere, mediatorul va proceda in baza unui contract la invitarea celilalte/celorlalte parti. In aceasta situatie, mediatorul este indreptatit sa solicite onorariu si cheltuieli ocazionate in derularea procedurii de pregatire a medierii.

Atentie! Informarea se poate realiza in intalniri comune sau individuale, in functie de optiunea partilor si de decizia mediatorului, care va avea in vedere elementele particulare ale conflictului.

Dovada participarii la sedinta de informare: certificatul de informare sau procesul-verbal?

Conform legii, dovada participarii la sedinta de informare se va face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Certificatul de informare trebuie semnat de mediator si de partile participante la sedinta de informare, iar eliberarea documentului se va face numai dupa semnarea lui de catre mediator si toate partile conflictului independent de sustinerea informarii in comun sau individual, se precizeaza in ghidul pus la dispozitie de Consiliul de Mediere. Certificatul se elibereaza intr-un numar de exemplare originale egal cu numarul partilor informate plus unul pentru arhiva formei de exercitare a profesiei.

Important! Mediatorul elibereaza certificat de informare chiar si in cazul in care una dintre partile conflictului refuza sa-l semneze.

Certificatul va cuprinde urmatoarele elemente obligatorii:

  • Datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei (obligatoriu denumire, sediul profesional si numarul certificatului de inregistrare fiscala cu data eliberarii acestuia)
  • Numar de inregistrare al certificatului si data inregistrarii in registrul formei de exercitare a profesiei;
  • Datele de identificare ale mediatorului care a realizat informarea
  • Data, ora si locul sedintei de informare
  • Partile participante cu toate datele de identificare (nume/denumire si domiciliu/sediu);
  • Obiectul conflictului si, dupa caz, numarul dosarului din instanta si instanta pe rolul careia se afla dosarul;
  • Decizia fiecarei parti in urma informarii cu privire la acceptarea medierii;
  • Semnatura si stampila mediatorului si semnatura partilor.

In cazul in care una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, mediatorul nu va elibera certificatul de informare, ci va intocmi un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.

Procesul verbal va cuprinde urmatoarele:

  • Datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei (obligatoriu denumire, sediul profesional si numarul certificatului de inregistrare fiscala cu data eliberarii acestuia)
  • Numar de inregistrare al certificatului si data inregistrarii in registrul formei de exercitare a profesiei;
  • Datele de identificare ale mediatorului;
  • Data, ora si locul la care a fost programata sedinta de informare;
  • Partile participante cu toate datele de identificare (nume/denumire si domiciliu/sediu);
  • Obiectul conflictului si, dupa caz, numarul dosarului din instanta;
  • Motivul pentru care nu s-a putut realiza infofrmarea partilor;
  • Semnatura si stampila mediatorului si, dupa caz, semnatura partilor.

Ce se intampla daca NU participi la sedinta?

Conform OUG nr. 90/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.

“Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop (…)”, se arata in textul OUG nr. 90/2012.

Pe de alta parte insa, un alt act normativ ce modifica Legea medierii, OUG nr. 4/2013, prevede ca dispozitiile OUG nr. 90/2012 referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii se aplica numai proceselor incepute dupa data de 1 august 2013.

“Art. III. – Dispozitiile art. 2 alin. (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, se aplica numai proceselor incepute dupa data de 1 august 2013

Ceea ce inseamna ca, in perioada 15 februarie – 1 august, cererile de chemare in judecata nu vor fi respinse in caz de neparticipare la sedinta de informare.

Totusi, Aniela Badita, Avocat Partener SCA Badita & Pop a explicat, recent, pentru AvocatNet.ro, ca vor exista sanctiuni pentru justitiabilii care nu se prezinta la sedinta. Mai exact, a adaugat avocatul, pana la 1 august 2013 se vor aplica numai dispozitiile art.187 alin.1 pct.1 lit. f) din Noul Cod de Procedura Civila, prin care instanta va putea aplica o amenda de la 100 lei la 1000 lei pentru sanctionarea refuzului partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii.

 

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Sondaj MediereNet: Romanii nu cunosc caracterul gratuit al informării obligatorii cu privire la mediere

Sondaj MediereNet: Romanii nu cunosc caracterul gratuit al informării obligatorii cu privire la mediere

Intrarea în vigoare a Noului Cod civil și a Noului Cod de procedură civilă a creat o situație confuză în rândul românilor care privesc cu scepticism etapa informării cu privire la mediere, necunoscând un element esențial al acesteia – gratuitatea.

Iată care sunt rezultatele integrale ale sondajului realizate de MediereNet.ro:

1.Ati auzit despre institutia medierii in Romania?
Da – 56%
Nu – 44%

2. Ati participat vreodata la o sedinta de informare despre mediere?
Da – 4%
Nu – 96%

3. Ati fost vreodata parte intr-o mediere?
Da – 2%
Nu – 98%

4. Stiti ce presupune informarea prealabila cu privire la mediere?
Da – 49%
Nu – 51%

5. Stiati ca informarea prealabila cu privire la mediere este obligatorie in anumite tipuri de procese, potrivit Noului Cod de procedura civila?
Da – 38%
Nu – 62%

6. Credeti ca este benefica introducerea obligativitatii informarii asupra medierii?
Da – 47%
Nu – 38%
Nu sunt sigur – 15%

7. Stiati ca informarea prealabila cu privire la mediere este obligatorie din 2014 si in anumite cauze de drept penal, potrivit Noului Cod de procedura penala?
Da – 4%
Nu – 96%

8. Stiati ca informarea prealabila cu privire la mediere este gratuita, indiferent de situatie?
Da – 32%
Nu – 68%

9. Ati apela la mediere daca nu ar fi obligatorie informarea cu privire la mediere?
Da – 17%
Nu – 69%
Nu stiu – 14%

10. Daca ati fi parte intr-un potential litigiu, unde ati prefera sa va informati mai intai?
Avocat – 87%
Mediator – 8%
Alta optiune – 5%

11. In ce tipuri de litigii credeti ca medierea ar fi cel mai utila? (Aceasta intrebare a permis optiuni multiple)
Familie, divort, mosteniri – 60%
Conflicte de munca – 26%
Litigii de drept penal – 56%
Litigii comerciale – 2%
Alte litigii – 16%

12. Credeti ca exista suficiente informatii despre mediere si informarea prealabila cu privire la mediere?
Da 16%
Nu 84%

Intrarea în vigoare a Noului Cod civil și a Noului Cod de procedură civilă a creat o situație confuză în rândul românilor care privesc cu scepticism etapa informării cu privire la mediere, necunoscând un element esențial al acesteia – gratuitatea.

Sondajul a avut drept scop evidenţierea modului în care percep românii medierea, în special etapa informării prealabile, înainte şi după intrarea în vigoare a noilor coduri şi a relevat faptul că perioada care a trecut între preconizata intrare în vigoare a Noului Cod de procedură civilă – 1 octombrie 2012 – şi intrarea efectivă în vigoare a actului – 15 februarie 2013 – a creat şi mai multă confuzie în rândul marii majorităţi a românilor.

Sondajul de opinie având drept temă “Medierea în România după intrarea în vigoare a Noilor Coduri.” a fost realizat de către publicația de specialitate MediereNet în perioada 1 ianuarie – 15 februarie 2013, pe un eșantion de 1.800 de persoane din orașele București, Cluj-Napoca, Brașov și Sibiu.

Stiri mediere, februarie 26, 2013

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Sancțiunea neîndeplinirii obligației de participare la ședința de informare, dispoziții tranzitorii

Sancțiunea neîndeplinirii obligației de participare la ședința de informare, dispoziții tranzitorii

Articol de jud. dr. Andrea Chis

Sancțiunea ce intervine în caz de neîndeplinire a obligației de participare la ședința de informare privind avantajele medierii diferă în funcție de natura legală, convențională sau judecătorească a acestei obligații, considera jud. Andrea Chis.

Obligație legală sau convențională
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (12) din legea medierii, instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare în situațiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a) –f). În această situație, instanța poate invoca din oficiu excepția inadmisibilității, fiind vorba despre o normă imperativă. Menționăm că, potrivit dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art. VII din OUG nr. 4/2013, care modifică art. III din OUG nr. 90/2012, sancțiunea inadmisibilității se aplică doar proceselor începute după data de 1 august 2013.
În cazul în care necesitatea procedurii prealabile rezultă din clauza de mediere inserată de părți în contract, conform art. 193 alin. (2) NCPC doar pârâtul, prin întâmpinare, poate invoca excepția inadmisibilității. Dacă întâmpinarea nu este obligatorie, pârâtul poate invoca excepția la primul termen de judecată.

Obligație stabilită de instanță pe parcursul procesului
Dacă obligația de participare la ședința de informare a fost stabilită de instanță pe parcursul procesului, în temeiul art. 227 alin. (2) și (3) NCPC și art. 61 alin. (1) din legea medierii, sancțiunea este diferită după cum reclamantul sau pârâtul este cel care refuză să se prezinte la ședința de informare.
Astfel, în cazul reclamantului, vor fi aplicate dispozițiile art. 242 NCPC, întrucât, neîndeplinind o obligație stabilită în sarcina sa de instanță în cursul judecății, cauza va fi suspendată și nu va fi repusă pe rol până nu o îndeplinește în cursul termenului de 6 luni prev. de art. 416 alin. (1) NCPC, altminteri cererea se perimă .
Dacă pârâtul este cel care nu se conformează dispoziției instanței, textul art. 187 pct. 1 lit. f) NCPC privind posibilitatea aplicării unei amenzi nu acoperă această situație, întrucât se referă la refuzul părții de a se prezenta la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în situațiile în care a acceptat, potrivit legii. Așadar, pârâtului i se poate aplica o amendă doar în cazul în care a acceptat la sugestia instanței să se prezinte la ședința de informare și, ulterior, nu a făcut-o.
Dacă pârâtul refuză în fața instanței să accepte această recomandare a instanței, în lipsa unei sancțiuni, credem că nici reclamantul nu va mai putea fi obligat să parcurgă această procedură, pentru că ar fi inutilă.

 Dispoziții tranzitorii
Față de amânarea aplicării dispozițiilor privind inadmisibilitatea pentru data de 1 august 2013, este necesară găsirea unui răspuns privind sancțiunea sau lipsa sancțiunii pentru neîndeplinirea acestei proceduri prealabile.
Credem că soluția de suspendare a procesului prevăzută de art. 242 NCPC se poate aplica, fiind vorba de neîndeplinirea de către reclamant a unei obligații legale . Aceasta, însă, după ce instanța va acorda un termen reclamantului în acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (21) din legea medierii. S-a susținut și opinia potrivit căreia, până la data de 1 august 2013, judecătorul poate doar recomanda medierea, în baza art. 21 și 227 NCPC, iar, în cazul în care părțile acceptă să se prezinte la o ședință de informare și ulterior nu o fac, se va putea aplica amenda prevăzută de art. 187 pct. 1 lit., f) NCPC . Nu putem fi de acord cu o astfel de opinie, pentru că textul art. VII din OUG nr. 4/2013 amână doar aplicarea sancțiunii, nu și obligativitatea procedurii prealabile .
Este obligatorie parcurgerea procedurii medierii în cazul proceselor începute anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă?
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) NCPC, procesele în curs de judecată la data intrării în vigoare a codului rămân supuse vechii legi de procedură. Așadar, în cazul acestora, parcurgerea procedurii prealabile nu este obligatorie și nu trebuie dat un termen în sensul art. 2 alin. (21) din legea medierii pentru suplinirea acestui neajuns.- va urma-

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Forța juridică a acordului de mediere

Articol de | Marius VETRICI

Mai rapid și mai simplu

Conform Noului Cod de Procedură Civilă (NCPC), acordul de mediere încheiat ca urmare a finalizării unei medieri poate fi pus în executare în caz de nerespectare a lui mai rapid și mai simplu decât în baza vechiului Cod de Procedură Civilă, date fiind modificările privind necesitatea învestirii cu formulă executorie a actelor autentice. Prin aceste modificări, procedura prealabilă necesară executării silite se face fără prezentarea titlului executoriu în instanță, deci cu mai puține formalități. Datorită reglementărilor introduse prin NCPC, acordul de mediere, atunci când este încheiat în forma autentica, devine un instrument practic și eficace în soluționarea disputelor pe cale legală.

De ce titlu executoriu

Ca regula generala, acordul de mediere încheiat între părțile care au ajuns la o înțelegere în urma medierii are valoare de înscris sub semnătură privată [1]. Conform aceluiași articol din lege, înțelegerea părților poate lua și altă formă, inclusiv formă verbală, însoțită de proverbiala strângere de mână. De cele mai multe ori însă, părțile aflate într-un conflict care a escaladat nu și-au respectat angajamentele în mod repetat și s-au nedreptățit unul pe celălalt, așa încât încrederea reciprocă este complet erodată.

În aceste condiții, fiecare parte care semnează un acord de mediere are nevoie de certitudine deplină că acordul de mediere va fi respectat, iar neplăcerile legate de cazul respectiv vor lua sfârșit.

Modalitatea juridică prin care această certitudine poate fi dobândită de către părți este transformarea acordului de mediere în titlu executoriu care poate fi pus, la nevoie, în executare [2]. A conferi valoare de titlu executoriu unui acord de mediere înseamnă a oferi părţilor o garanţie că, dacă înțelegerea nu este respectată de către una dintre părți, cealaltă parte o poate obliga să își respecte obligațiile asumate apelând la forța coercitivă a statului prin intermediul unui executor judecătoresc. Acesta va acționa pe cale legală prin [3]:

1. urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor ţinuţi să răspundă, în condiţiile legii, pentru obligaţiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor;

2. predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt deţinute fără drept de debitor;

3. alte măsuri prevăzute de lege.

Dacă acordul de mediere este autentificat de un notar public, atunci el poate fi pus imediat în executare și conferă părţilor certitudinea maxim posibilă din punct de vedere juridic că înțelegerea va fi respectată.

Cum se proceda până de curând

Conform vechiului cod de procedură civilă (VCPC), pentru ca un acord de mediere să poată fi pus în executare silită trebuiau parcurse mai multe etape, care presupuneau obligatoriu prezentarea înscrisului în instanță. Așa cum ne arată însă jurisprudența ultimilor ani, rezultatul rămânea în continuare incert, pentru că instanța putea să respingă cererea de învestire a acordului de mediere cu formulă executorie. Se disting două tipuri de abordări în acest sens:
a) Acord de mediere încheiat pe durata unui proces
b) Acord de mediere extrajudiciar

Vom detalia cele două cazuri mai jos:

a) Acord de mediere încheiat pe durata unui proces

Dacă părțile erau într-un proces și pe durata acestuia ajungeau la un consens prin care puteau stinge litigiul existent, ele prezentau acordul de mediere în instanță, iar instanța pronunța o hotărâre de expedient în camera de consiliu. În acest fel, acordul de mediere avea regimul tranzacției, respectiv dobândea valoarea de titlu executoriu. La pasul următor, acordul de mediere trebuia învestit și cu formulă executorie de către instanță și abia apoi, după parcurgea încă a unei etape, de obţinere a încuviinţării silite, putea fi pus în executare.

Un exemplu în acest sens găsim în jurisprudenta Judecătoriei Arad [4], unde, în cadrul dosarului 5716/55/2011 reclamanta a formulat inițial o cerere către instanță având drept obiect acțiune în constatare pentru o neînțelegere privind plata chiriei, iar pe durata procesului, între cele două părți a intervenit un acord de mediere, care a stins litigiul. Hotărârea de expedient ce a consfințit învoiala părților a putut fi ulterior învestită cu formulă executorie.

Posibilitatea de a stinge un litigiu pe durata procesului s-a păstrat și în NCPC, părțile putând să ajungă la un acord prin mediere în orice etapă procesuală [5].

b) Acord de mediere extrajudiciar

Pentru acordurile de mediere încheiate în afara unui proces pe rol, învestirea cu formulă executorie era anevoioasă și finalmente incertă.

Un prim exemplu în acest sens este detaliat în dosarul 7970/1748/2010 de la Judecătoria Cornetu [6], unde societatea petentă a solicitat instanței învestirea cu formulă executorie a acordului de mediere. Instanța a respins cererea ca neîntemeiată pe motiv că hotărârea de expedient pronunțată constituie titlu executoriu și aceasta se învestește cu formulă executorie iar nu acordul de mediere semnat între părți.

Un alt exemplu este detaliat în [7] pentru dosarul 3399/229/2010 de la Judecătoria Fetești, unde, de asemenea societatea petentă, a solicitat instanței învestirea acordului de mediere cu formulă executorie. Cererea a fost respinsă, iar motivul a fost instanța apreciază că părțile nu pot, pe baza voinței acestora, să adauge la o normă legală, și anume să extindă categoria înscrisurilor care pot fi învestite cu formulă executorie, înscrisuri prevăzute în mod expres de lege.

Chiar și cazurile în care acordul de mediere a fost acceptat de către instanță pentru a fi învestit cu formulă executorie planează sub semnul incertitudinii, deoarece această decizie depinde de la instanță la instanță, neexistând o practică unitară nici măcar la nivel local.

De exemplu, în acest sens ne servește cazul detaliat în [8] pentru dosarul 1914/247/2010 de la Judecătoria Însurăței, unde reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată având drept obiect învestirea cu formulă executorie a acordului de mediere încheiat pentru stingerea unei dispute privind plata unei sume de bani datorate. Instanța a schimbat obiectul acțiunii formulate de reclamant din cerere de învestire cu formulă executorie a acordului de mediere întocmit anterior cauzei dedusă judecății în acțiune în pretenții. Soluția instanței respective poate apărea drept surprinzătoare și originală dacă o comparăm cu soluțiile date mai sus în [6] și [7]. Ea a fost însă pronunțată având în vedere prevederile vechiului CPC, prin care instanța nu era ținută de denumirea dată de parte unei cereri, putând să o recalifice în funcție de intenția părții, astfel cum această intenție rezulta din respectiva cerere.

Un alt exemplu de acord de mediere investit cu formulă executorie îl găsim în [9] în dosarul 6117/740/2010 de la Judecătoria Alexandria, unde, după opinia autorilor, încheierea este criticabilă. Aici societatea petentă a solicitat instanței învestirea acordului de mediere cu formulă executorie și cererea acesteia a fost acceptată ca atare, fără ca instanța să mai modifice obiectul cererii, ca în cazul prezentat în [8]. În această speță instanța și-a bazat decizia pe Legea 192/2006 interpretată în conformitate cu art. 6 din Directiva nr. 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului [10].

Ce este important din punct de vedere strict comercial este că societăților reclamante din cele două exemple de mai sus li s-a rezolvat problema, pe acestea neinteresându-le cum anume și prin ce  procedeu juridic s-a ajuns la ceea ce au solicitat și anume învestirea acordului de mediere cu formulă executorie.

NCPC simplifică executarea silită a acordului de mediere

Din 15 februarie 2013, odată cu intrarea în vigoare a NCPC, participanții la mediere pot conferi titlu executoriu acordului de mediere prin autentificarea acestuia la notar, titlul executoriu putând fi apoi pus în executare silită fără alte formalități prealabile în caz de nerespectare a lui. Astfel, conform dispoziţiilor art. 665 alin. 7 NCPC, învestirea cu formulă executorie se va face prin adăugarea acesteia în partea finală a încheierii de încuviinţare a executării silite [11].

Conform NCPC art. 638 (1) pct. 2: Sunt de asemenea titluri executorii și pot fi puse în executare silită […] înscrisurile autentice [12]. În ceea ce privește acordul de mediere privind creanțele NCPC stipulează la art. 639 că este nevoie ca aceste creanțe să fie certe, lichide și exigibile pentru a putea autentificat notarial [13].

Concluzia este cât se poate de îmbucurătoare: în urma medierii părțile pot merge la notar pentru autentificarea acordului de mediere (atenție, nu doar legalizarea lui). În acest fel acordul de mediere devine titlu executoriu conform legislației în vigoare. Acordul de mediere capătă în acest fel forță juridică printr-un efort minim de timp și bani.

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie

Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie

Simona Grosu este absolventă a Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa, specializarea Drept, şi a Şcolii de Formare în Mediere Mugur Mitroi. Este mediator autorizat de Consiliul de Mediere din România, membru activ al Asociaţiei Centrul de Mediere Constanţa.

1. Intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă presupune o premieră pentru sistemul judecătoresc din România, în sensul în care va fi introdusă o procedură obligatorie, anume medierea. Ce aduce nou acest pas?

În primul rând, trebuie să menţionez că medierea, din punctul meu de vedere, reprezintă o dovadă de respect de sine şi respect faţă de partea cu care te afli în conflict şi totodată o dovadă de civilizaţie. Cu toate acestea, de multe ori se realizează o confuzie între intrarea în vigoare a informării obligatorii privind medierea şi procedura medierii, parcurgerea şedinţelor de mediere. Conform legislaţiei din ţara noastră, începând cu data de 15 februarie, odată cu intrarea în vigoare a Codului de Procedură Civilă, va intra în vigoare şi informarea obligatorie cu privire la mediere doar în cauzele civile. Acest nou pas va aduce informaţii noi pentru cetăţeni, aduce o alternativă voluntară, confidenţială, civilizată de soluţionare a unei dispute, o alternativă la clasica instanţă de judecată. Practic, România îşi aliniază legislaţia la tendinţele europene în domeniu, propunând un nou cadru legal în materia medierii începând cu data de 15 februarie 2013.

2. În ce condiţii poate apela o persoană implicată într-un conflict la mediere?

Orice persoană fizică sau persoană juridică implicată într-un conflict sau o dispută poate apela la mediere, unul din principiile fundamentale ale medierii fiind caracterul voluntar, participarea voluntară a părţilor. Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie, ci acestea sunt încurajate, ghidate de mediator atunci când ajung la un impas, astfel încât să îşi identifice singure o soluţie mutual acceptată.

3. Care credeţi că vor fi cele mai frecvente tipuri de conflicte pentru a căror soluţionare se va apela la mediere?

Disputele ce pot fi soluţionate prin mediere sunt din cele mai diverse, provenind atât din domeniul protecţiei consumatorilor, în materia dreptului familiei (divorţ, partaj de bunuri comune, exercitarea drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor după desfacerea căsătoriei, contribuţia părţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii), în domeniul litigiilor civile (posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate), în domeniul răspunderii profesionale (cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevazută o altă procedură), în litigiile comerciale a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, în litigiile de muncă (litigii intervenite între angajat-angajator, între colegi la locul de muncă), dar şi orice fel de dispute ce pot interveni în viaţa de zi cu zi. Dau ca exemplu aici tamponările uşoare şi chiar disputele cu instituţiile bancare ce decurg din derularea sau încheierea unui contract.
Din experienţă vă pot spune ca până în prezent cele mai frecvente tipuri de conflicte soluţionate prin mediere au fost cele referitoare la raporturile de familie, însă aşteptările sunt mari cu privire la toate domeniile în care poate interveni medierea.

4. Va reuşi această alternativă, medierea, să degreveze instanţele de numărul mare de dosare?

Marele câştig al statului în cazul medierii va fi acela că va diminua semnificativ costurile susţinerii sistemului de justiţie din România prin reducerea încărcării instanţelor cu un număr foarte mare de procese, generatoare de cheltuieli pentru bugetul de stat. În urma unei întâlniri cu judecătorii Secţiei Civile a Judecătoriei Constanţa, am ajuns la concluzia că dânşii sprijină medierea şi doresc ca mediatorii să facă şi medieri, nu numai informare gratuită. În acest sens, ei vor trimite justiţiabilii pentru informare. Practicienii în mediere îşi doresc degrevarea instanţelor, însă numai timpul ne va arată în ce măsură se va realiza acest lucru.

5. Consideraţi că Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator va revoluţiona sistemul judecătoresc?

Medierea nu îşi propune revoluţionarea sistemului judecătoresc întrucât nu face parte din sistemul juridic, ea reprezintă o alternativă mai puţin formală la instanţa de judecată. Conform articolului 4 alin. 1 din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, medierea este definită ca o activitate de interes public.

6. Cât de cunoscuţi sunt mediatorii în România?

În primul rând, trebuie să vă menţionez faptul că medierea funcţionează în România, ea şi-a făcut treaba şi până în prezent, deşi a fost mai puţin cunoscută sau mediatizată. Începând cu anul 2006, există şi un cadru legislativ în acest sens. Istoria medierii în ţara noastră este puţin cunoscută, ea fiind, anterior anului 2006, susţinută şi promovată de Ministerul Justiţiei şi Ambasada Statelor Unite la Bucureşti, prin înfiinţarea unui Centru pilot la Craiova, centru care şi-a dovedit utilitatea implementând programul de pregătire al mediatorilor, care este folosit şi în prezent.

7. Unde poate fi consultată lista completă a mediatorilor autorizaţi din Constanţa?

Lista completă a mediatorilor autorizaţi din judeţul Constanţa, ceea ce reprezintă în fapt un tabel, actualizat periodic, cel puţin anual, se poate găsi pe site-ul Consiliului de Mediere – www.cmediere.ro – jud. Constanţa, pe site-ul Asociaţiei Centrul de Mediere Constanţa – www.mediere-constanta.ro, dar există şi un Tablou al Mediatorilor autorizaţi din judeţ afişat la sediul instanţelor.

8. Ce calităţi trebuie să aibă un bun mediator?

Din punctul meu de vedere, un mediator trebuie să fie răbdător, să profeseze cu dăruire, să fie un bun orator, un ascultător desăvârşit, un fin psiholog, într-o continuă perfecţionare. Nu putem clasifica mediatorii în mediatori buni şi mai puţin buni. Această titulatură este dată unui mediator de clienţi, aşa cum circulă informaţia „din vorbă în vorbă”.

9. La cât poate ajunge onorariul unui mediator?

Onorariul unui mediator este stabilit de acesta în funcţie de cum îşi apreciază munca. În mediere nu există tarife minimale sau maximale impuse, aşa cum nu există nici cazuri sau soluţii identice. Onorariul unui mediator este stabilit în funcţie de complexitatea cazului, de timpul depus pentru soluţionare, de natura şi obiectul conflictului, însă acesta trebuie să fie rezonabil şi negociat cu părţile, conform Art.26 din Legea medierii nr.192/2006.

10. Ce valoare are un acord de mediere?

Acordul de mediere prezintă o importanţă deosebită în primul rând pentru părţi, reprezentând voinţa acestora, soluţia fiind găsită de acestea în funcţie de nevoile individuale. Acest lucru face ca acordul de mediere să fie respectat. În conformitate cu prevederile legale (Legea 115/2012), „în cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale”.

11. Medierea cauzelor civile şi penale vizează o limită de vârstă a celor care apelează la acest serviciu?

Medierea – fiind o activitate de interes social – nu presupune existenţa unei limite de vârstă, aşa cum nici liberul acces la justiţie nu este îngrădit de limita de vârstă. Aşa cum nici infracţiunile, dacă discutăm de cauzele penale, nu au limită de vârstă, autorii infracţiunilor putând fi atât persoane minore, cât şi persoane majore.

12. Dacă medierea eşuează, ce altă cale există pentru a stopa un proces?

Medierea – reprezentând o alternativă la instanţa de judecată – eşuarea ei presupune întoarcerea la instanţa de judecată sau încercarea de soluţionare a disputei prin negociere sau conciliere, alte soluţii alternative cuprinse în sistemul ADR (Alternative Dispute Resolution).

13. Hotărârile luate de mediatori sunt definitive sau pot fi atacate la un forum superior?

Revin la ceea ce presupune medierea. Prin definiţia medierii sunt reliefate principiile ei fundamentale. Medierea reprezintă acea metodă alternativă de soluţionare a unei dispute intervenită între două sau mai multe părţi în prezenţa unei terţe persoane, mediatorul, care în condiţii de confidenţialitate, neutralitate şi imparţialitate, facilitează comunicarea dintre părţi, astfel încât acestea să îşi genereze o soluţie mutual acceptată. Cu alte cuvinte, hotărârea nu este luată de mediator, ci de părţi, iar nerespectarea acordului de mediere presupune ca părţile să revină la punctul iniţial de plecare şi să se prezinte la instanţa de judecată.

14. Se poate considera că prin obligativitatea medierii se încalcă în vreun fel liberul acces la Justiţie?

Aşa cum am precizat anterior, nu medierea este obligatorie, ci parcurgerea informării cu privire la mediere este obligatorie. Obligativitatea informării a fost introdusă pentru ca cetăţenii să fie informaţi cu privire la existenţa unei metode alternative la instanţa de judecată şi pentru ca ei să poată decide liber, voluntar şi în cunoştinţă de cauză care ar fi modalitatea potrivită pentru soluţionarea disputei pe care o au.

15. Voci ale societăţii civile şi mai ales activistele feministe susţin că medierea este o aberaţie legislativă pentru că victimele violurilor ar fi sfătuite să-şi ierte agresorul, considerând astfel că statul îi vine în ajutor agresorului. Există motive de îngrijorare? Asta, cu toate că medierea conflictelor penale a fost amânată până la intrarea în vigoare a noului Cod Penal.

Într-adevăr, în ultima perioadă a fost intens mediatizată problema introducerii informării obligatorii în cauzele penale, fapt ce a condus la amânarea intrării în vigoare a informării obligatorii în speţe penale până la data intrării în vigoare a Codului de Procedură Penală, necunoscută în momentul de faţă. A fost greşit înţeles acest lucru, prin introducerea aceste obligativităţi nu violul este singura infracţiune în care poate fi parcursă şedinţa de informare, ci se aplică tuturor infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, lipsa acesteia sau retragerea plângerii înlăturând răspunderea penală, aşa cum şi împăcarea părţilor poate înlătura răspunderea penală. Aceste prevederi legale au fost stipulate de Codul Penal încă din anul 1968. În cazul victimei unui viol, prin informarea obligatorie nu se pun noi presiuni asupra acesteia, fiind la latitudinea victimei dacă acceptă ca informarea obligatorie să se realizeze faţă în faţă cu făptuitorul, în sesiune comună, sau dacă optează pentru informare cu privire la procedura medierii în sesiune separată, în acest sens fiind semnată o declaraţie din partea victimei cu privire la opţiunea sa.

16. În ce alte ţări ale Uniunii Europene vizita la mediator este obligatorie, pentru rezolvarea unor litigii?

Medierea este o metodă folosită în toate statele civilizate ale Europei, o legislaţie a medierii fiind introdusă în ultimii ani de fiecare dintre acestea. Cu toate acestea, medierea este facultativă, aşa cum este şi în ţara noastră. Republica Cehă este cea care a introdus obligativitatea medierii, iar în Anglia a existat o încercare de introducere a obligativităţii medierii care însă a eşuat. Cu toate acestea, nu trebuie să se înţeleagă că medierea a eşuat, întrucât în Anglia succesul obţinut prin mediere pentru soluţionarea unor conflicte este bine cunoscut.

 

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

DESPRE VIAŢĂ !

DESPRE VIAŢĂ !

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri… Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin, iar acestia au fost de acord cã era.

Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba, iar acestia au rãspuns în cor “pliiiiiin”!

Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs. Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: “Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã.

Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre. Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. Dacã veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele.

La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Ai, în primul rând, grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat.

Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip ! ”

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit:

“Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten.”

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Sondaj MediereNet: Romanii nu cunosc caracterul gratuit al informării obligatorii cu privire la mediere

Sondaj MediereNet: Romanii nu cunosc caracterul gratuit al informării obligatorii cu privire la mediere

Intrarea în vigoare a Noului Cod civil și a Noului Cod de procedură civilă a creat o situație confuză în rândul românilor care privesc cu scepticism etapa informării cu privire la mediere, necunoscând un element esențial al acesteia – gratuitatea.

Iată care sunt rezultatele integrale ale sondajului realizate de MediereNet.ro:

1.Ati auzit despre institutia medierii in Romania?
Da – 56%
Nu – 44%

2. Ati participat vreodata la o sedinta de informare despre mediere?
Da – 4%
Nu – 96%

3. Ati fost vreodata parte intr-o mediere?
Da – 2%
Nu – 98%

4. Stiti ce presupune informarea prealabila cu privire la mediere?
Da – 49%
Nu – 51%

5. Stiati ca informarea prealabila cu privire la mediere este obligatorie in anumite tipuri de procese, potrivit Noului Cod de procedura civila?
Da – 38%
Nu – 62%

6. Credeti ca este benefica introducerea obligativitatii informarii asupra medierii?
Da – 47%
Nu – 38%
Nu sunt sigur – 15%

7. Stiati ca informarea prealabila cu privire la mediere este obligatorie din 2014 si in anumite cauze de drept penal, potrivit Noului Cod de procedura penala?
Da – 4%
Nu – 96%

8. Stiati ca informarea prealabila cu privire la mediere este gratuita, indiferent de situatie?
Da – 32%
Nu – 68%

9. Ati apela la mediere daca nu ar fi obligatorie informarea cu privire la mediere?
Da – 17%
Nu – 69%
Nu stiu – 14%

10. Daca ati fi parte intr-un potential litigiu, unde ati prefera sa va informati mai intai?
Avocat – 87%
Mediator – 8%
Alta optiune – 5%

11. In ce tipuri de litigii credeti ca medierea ar fi cel mai utila? (Aceasta intrebare a permis optiuni multiple)
Familie, divort, mosteniri – 60%
Conflicte de munca – 26%
Litigii de drept penal – 56%
Litigii comerciale – 2%
Alte litigii – 16%

12. Credeti ca exista suficiente informatii despre mediere si informarea prealabila cu privire la mediere?
Da 16%
Nu 84%

Intrarea în vigoare a Noului Cod civil și a Noului Cod de procedură civilă a creat o situație confuză în rândul românilor care privesc cu scepticism etapa informării cu privire la mediere, necunoscând un element esențial al acesteia – gratuitatea.

Sondajul a avut drept scop evidenţierea modului în care percep românii medierea, în special etapa informării prealabile, înainte şi după intrarea în vigoare a noilor coduri şi a relevat faptul că perioada care a trecut între preconizata intrare în vigoare a Noului Cod de procedură civilă – 1 octombrie 2012 – şi intrarea efectivă în vigoare a actului – 15 februarie 2013 – a creat şi mai multă confuzie în rândul marii majorităţi a românilor.

Sondajul de opinie având drept temă “Medierea în România după intrarea în vigoare a Noilor Coduri.” a fost realizat de către publicația de specialitate MediereNet în perioada 1 ianuarie – 15 februarie 2013, pe un eșantion de 1.800 de persoane din orașele București, Cluj-Napoca, Brașov și Sibiu.

Stiri mediere, februarie 26, 2013

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Sedinta de informare privind medierea.

Sedinta de informare privind medierea.

Autor Mirela Oprea

Incepand din 15 februarie, cei care vor sa inceapa un proces pot face acest lucru doar daca participa, in prealabil, la o sedinta de informare privind medierea. Noile reglementari, aplicabile deja de 2 saptamani, a ridicat justitiabililor multe semne de intrebare, motiv pentru care AvocatNet.ro a realizat o sinteza cu tot ce trebuie sa stiti despre aceasta procedura.

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie incepand cu 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Reglementarea este prevazuta de art. 601 Legea nr. 115/2012, care stabileste, totodata, ca procedura prealabila instantei de judecata va fi obligatorie:

  • in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
  • in materia dreptului familiei (neintelegerile care tin de continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor sau orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
  • in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
  • in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
  • in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
  • in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila;
  • in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

Scopul si continutul sedintei de informare

Consiliul de Mediere a emis, recent, un ghid pentru organizarea si desfasurarea sedintei de informare privind medierea, in care explica pas cu pas ce presupune noua procedura. Astfel, potrivit documentului, principiul informarii este o necesitate pentru ca procedura medierii si modul de actiune al mediatorului sa fie cunoscute de parti prealabil deciziei lor de a participa la mediere. Scopul informarii este ca mediatorul sa aduca la cunostinta partilor avantajele, efectele, regulile si limitele medierii adaptat la situatia lor concreta.

“Continutul informarii cu privire la mediere va cuprinde, fara a se limita, elementele relevante cu privire la definirea medierii si principiile acesteia, rolul mediatorului, drepturile si obligatiile partilor, avantajele medierii, efectele juridice ale acordului de mediere si posibilitatea autentificarii de catre notarul public a acordului rezultat din mediere”, puncteaza institutia in documentul mentionat.

Important! Partile au libertatea sa-si aleaga mediatorul. (sursa oficiala pentru alegerea mediatorului este tabloul mediatorilor autorizati intocmit de Consiliul de Mediere, publicat AICI)

Sedinta de informare: gratuita sau nu?

Legea nr. 115/2012 stabileste ca sedinta de informare este gratuita: “Pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.

Cu toate acestea, potrivit Ghidului emis de Consiliul de Mediere, sunt si cazuri in care mediatorul poate solicita onorariu, dupa cum urmeaza:

  • In situatia in care ambele parti se prezinta la mediator, acesta nu poate pretinde onorariu pentru activitatea de informare;
  • In situatia in care la mediator se prezinta o singura parte in vederea informarii si partea nu poate sa asigure prezenta celeilalte/celorlalte parti, mediatorul va proceda la convocarea acesteia/acestora, la solicitarea partii prezente in baza unui contract. Cheltuielile aferente procedurii de invitare a celeilalte/celorlalte parti vor fi suportate de parte solicitanta.
  • In situatia in care o parte se prezinta la mediator in vederea derularii procedurii de mediere si ii solicita acestuia declansarea procedurii de mediere, mediatorul va proceda in baza unui contract la invitarea celilalte/celorlalte parti. In aceasta situatie, mediatorul este indreptatit sa solicite onorariu si cheltuieli ocazionate in derularea procedurii de pregatire a medierii.

Atentie! Informarea se poate realiza in intalniri comune sau individuale, in functie de optiunea partilor si de decizia mediatorului, care va avea in vedere elementele particulare ale conflictului.

Dovada participarii la sedinta de informare: certificatul de informare sau procesul-verbal?

Conform legii, dovada participarii la sedinta de informare se va face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Certificatul de informare trebuie semnat de mediator si de partile participante la sedinta de informare, iar eliberarea documentului se va face numai dupa semnarea lui de catre mediator si toate partile conflictului independent de sustinerea informarii in comun sau individual, se precizeaza in ghidul pus la dispozitie de Consiliul de Mediere. Certificatul se elibereaza intr-un numar de exemplare originale egal cu numarul partilor informate plus unul pentru arhiva formei de exercitare a profesiei.

Important! Mediatorul elibereaza certificat de informare chiar si in cazul in care una dintre partile conflictului refuza sa-l semneze.

Certificatul va cuprinde urmatoarele elemente obligatorii:

  • Datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei (obligatoriu denumire, sediul profesional si numarul certificatului de inregistrare fiscala cu data eliberarii acestuia)
  • Numar de inregistrare al certificatului si data inregistrarii in registrul formei de exercitare a profesiei;
  • Datele de identificare ale mediatorului care a realizat informarea
  • Data, ora si locul sedintei de informare
  • Partile participante cu toate datele de identificare (nume/denumire si domiciliu/sediu);
  • Obiectul conflictului si, dupa caz, numarul dosarului din instanta si instanta pe rolul careia se afla dosarul;
  • Decizia fiecarei parti in urma informarii cu privire la acceptarea medierii;
  • Semnatura si stampila mediatorului si semnatura partilor.

In cazul in care una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, mediatorul nu va elibera certificatul de informare, ci va intocmi un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.

Procesul verbal va cuprinde urmatoarele:

  • Datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei (obligatoriu denumire, sediul profesional si numarul certificatului de inregistrare fiscala cu data eliberarii acestuia)
  • Numar de inregistrare al certificatului si data inregistrarii in registrul formei de exercitare a profesiei;
  • Datele de identificare ale mediatorului;
  • Data, ora si locul la care a fost programata sedinta de informare;
  • Partile participante cu toate datele de identificare (nume/denumire si domiciliu/sediu);
  • Obiectul conflictului si, dupa caz, numarul dosarului din instanta;
  • Motivul pentru care nu s-a putut realiza infofrmarea partilor;
  • Semnatura si stampila mediatorului si, dupa caz, semnatura partilor.

Ce se intampla daca NU participi la sedinta?

Conform OUG nr. 90/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cei care vor sa inceapa un proces sunt obligati sa participe la sedinta de informare, in caz contrar cererea lor de chemare in judecata fiind respinsa.

“Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop (…)”, se arata in textul OUG nr. 90/2012.

Pe de alta parte insa, un alt act normativ ce modifica Legea medierii, OUG nr. 4/2013, prevede ca dispozitiile OUG nr. 90/2012 referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii se aplica numai proceselor incepute dupa data de 1 august 2013.

“Art. III. – Dispozitiile art. 2 alin. (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, se aplica numai proceselor incepute dupa data de 1 august 2013

Ceea ce inseamna ca, in perioada 15 februarie – 1 august, cererile de chemare in judecata nu vor fi respinse in caz de neparticipare la sedinta de informare.

Totusi, Aniela Badita, Avocat Partener SCA Badita & Pop a explicat, recent, pentru AvocatNet.ro, ca vor exista sanctiuni pentru justitiabilii care nu se prezinta la sedinta. Mai exact, a adaugat avocatul, pana la 1 august 2013 se vor aplica numai dispozitiile art.187 alin.1 pct.1 lit. f) din Noul Cod de Procedura Civila, prin care instanta va putea aplica o amenda de la 100 lei la 1000 lei pentru sanctionarea refuzului partii de a se prezenta la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii.

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Suspendarea procesului civil de către judecător pentru neparcurgerea sedinței de informare privind medierea

Suspendarea procesului civil de către judecător pentru neparcurgerea sedinței de informare privind medierea

12 februarie 2013 | Dorin ILIE

Obligativitatea parcurgerii unei sedinte de informare privind medierea de catre partile unui litigiu intra in vigoare incepand cu 15.02.2013.

Sedinta de informare privind medierea este dispusa justitiabililor de catre legiuitor in “vederea solutionarii prin mediere” a litigiilor acestora. Sedinta de informare este gratuita pentru parti deoarece se desfasoara in afara procesului de mediere propriu-zis. Mediatorul poate percepe onorariu doar pentru activitatea din procesul de mediere, proces care incepe in toate cazurile dupa parcurgerea sedintei de informare, moment in care partile decid daca aleg medierea, in caz afirmativ semnandu-se contractul de mediere, in caz contrar dand partilor un Certificat de Informare.

In cadrul sedintei de pregatire a medierii, mediatorul explica partilor ce inseamna in fapt procesul de mediere, rolul partilor, rolul mediatorului, avantajele si beneficiile medierii in cazul lor, valoarea juridica a acordului de mediere in cazul ajungerii la o solutie, regulile de procedura in mediere, principiile fundamentale in mediere. Toate aceste aspecte au loc in urma si in baza unei analize a conflictului partilor, analiza facuta de mediator impreuna cu toate partile conflictului, atat pentru a se respecta principiile de neutralitate si impartialitate, dar mai ales pentru o intelegere concreta a beneficiilor utilizarii acestei proceduri in conflictul lor.

Medierea nu este obligatorie, partile putand alege, dupa sedinta de informare – ori medierea, ori instanta de judecata, ori calea arbitrajului, ori alta metoda pe care ei o considera eficienta in cazul lor. Caracterul voluntar al medierii este fundamental procesului de mediere. Nimeni nu poate fi obligat – ca in mod voluntar sa ajunga la o solutie amiabila cu partea care este in litigiu, este un nonsens.

Obligatii privind activitatea judecatorului pe parcursul procesului civil, in ceea ce priveste medierea, sunt prevazute in art. 7 alin. 2, art. 21 alin. 1 si 2, art. 227 si art. 242 din NCPC, in art. 2, 6 si 60 indice 1 din Legea 192/2006 – Legea Medierii actualizata, cat si in art. 5 din Directiva Parlamentului European nr. 52/2008.

Dispozitii prezente in Noul Cod de Procedura Civila:

Art. 7.  alin. (2) Judecatorul are indatorirea de a asigura respectarea dispozitiilor legii privind realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor partilor din proces.

Art. 21 – (1) Judecatorul va recomanda partilor solutionarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale.
(2) In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii.

Art. 227 – (1) In tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii. In acest scop, el va solicita infatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate. Dispozitiile art. 241 alin. (3) sunt aplicabile.
(2) In litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecatorul poate invita partile sa participe la o sedinta de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Cand considera necesar, tinand seama de circumstantele cauzei, judecatorul va recomanda partilor sa recurga la mediere, in vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila, in orice faza a judecatii. Medierea nu este obligatorie pentru parti.
(3) In cazul in care judecatorul recomanda medierea, partile se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii. Dupa informare, partile decid daca accepta sau nu solutionarea litigiului prin mediere.

Art. 242. – (1) Cand constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii, potrivit legiijudecatorul poate suspenda judecata, aratand in incheiere care anume obligatii nu au fost respectate. Dispozitiile art. 189 sunt aplicabile.
(2) La cererea partii, judecata va fi reluata daca obligatiile la care se refera alin. (1) au fost indeplinite si, potrivit legii, aceasta poate continua.

Dispozitii prevazute in Legea 192/2006 actualizata:

Art. 2 alin. 1: daca legea nu prevede altfel, partile persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor (…)

Art. 6 dispune ca: organele judiciare sau arbitrale precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale informeaza partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii si le indruma sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictului dintre ele.

Art 60 indice 1, alin (1) – in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz,
sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la
avantajele medierii
, in urmatoarele materii:
a) in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
b) in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64;
c) in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
d) in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
e) in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
f) in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999 – 1018 din Codul de procedura civila;

Aricolul de mai sus prevede domeniile in care parcurgerea sedintei de informare este obligatorie. Tot in acest articol se mentioneaza ca “partile sunt tinute” , obligate, sa faca dovada ca au parcurs aceasta sedinta.

Directiva Parlamentului European nr 52/2008.

Art. 5 alin. 1 spune ca: o instanta la care a fost introdusa o actiune poate, atunci cand este cazul si avand in vedere toate circumstantele cazului, sa invite partile sa recurga la mediere, pentru a solutiona litigiul. Instanta poate de asemenea invita partile la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere daca astfel de sesiuni sunt organizate si sunt usor accesibile.

Dovada parcurgerii sedintei de informare se face judecatorului cu un CERTIFICAT de INFORMARE emis de catre un mediator autorizat dupa parcurgerea sedintei de pregatire a medierii, conform art. 2 indice 1, alin. 1 din Legea Medierii care spune ca: dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un Certificat de Informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.

Procesul verbal constanta ca partile nu au parcurs sedinta de informare, deci nu poate tine loc de Certificat de Informare, si nici nu are valoarea juridica ceruta de lege – aceea de dovada ca partile au parcurs sedinta de mediere in vederea solutionarii prin mediere a litigiului lor. In acest caz partile vor fi indrumate de judecator, in timpul procesului judiciar, sa participe la sedinta de informare, suspendand cauza pentru indeplinirea acestei obligatii procesuale.

Din cele aratate mai sus reiese ca judecatorul de caz, va solicita partilor dovada indeplinirii obligatiei legale de informare privind medierea. Partile trebuie sa aiba asadar la dosarul cauzei un Certificat de Informare emis de un mediator pentru ca procesul judiciar sa poata continua.

In cazul in care partile nu fac dovada participarii la sedinta de informare privind medierea, Judecatorul, in baza principiului rolului activ, a art. 7 si art 242 din Noul Cod de Procedura Civila poate suspenda cauza pana la indeplinirea obligatiei de informare potrivit legii.

Pentru procesele pe rol, sanctiunea suspendarii cauzei poate fi dispusa de catre fiecare judecator, din oficiu sau la cererea oricarei parti, dand termen pentru informare privind medierea. Asa cum mentionam si mai sus, finalitatea parcurgerii sedintei de informare este medierea litigiului respectiv. Partile sunt obligate sa vina in biroul mediatorului in vederea solutionarii litigiului lor prin mediere. Medierea nu este obligatorie, ci partile sunt cele care decid in cunostiinta de cauza si dupa cum considera fiecare in parte, daca aleg medierea si parcurg medierea, imediat dupa sedinta de informare, sau la o alta data stabilita de comun acord cu mediatorul.

Daca doresc in continuare judecata in instanta, mediatorul le va elibera un Certificat de Informare, pe care il vor depune la dosarul cauzei, judecata reluandu-se astfel prin indeplinirea obligatiei legale de informare prevazuta in Legea Medierii.

Parcurgerea sedintei de informare privind medierea reprezinta un pas inainte spre familiarizarea justitiabililor si a avocatilor cu aceasta procedura, de un real folos si cu o rata foarte mare de succes (peste 80% din litigiile supuse medierii s-au finalizat cu un Acord de Mediere). Este un pas inainte spre o justitie moderna, spre o implicare directa a justitiabililor in gestionarea propriilor litigii, evitand costurile considerabile financiare, de timp si emotionale platite cu ocazia unui proces judiciar clasic.

Dorin ILIE
Mediator

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu

Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie

Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie

Simona Grosu este absolventă a Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa, specializarea Drept, şi a Şcolii de Formare în Mediere Mugur Mitroi. Este mediator autorizat de Consiliul de Mediere din România, membru activ al Asociaţiei Centrul de Mediere Constanţa.

1. Intrarea în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă presupune o premieră pentru sistemul judecătoresc din România, în sensul în care va fi introdusă o procedură obligatorie, anume medierea. Ce aduce nou acest pas?

În primul rând, trebuie să menţionez că medierea, din punctul meu de vedere, reprezintă o dovadă de respect de sine şi respect faţă de partea cu care te afli în conflict şi totodată o dovadă de civilizaţie. Cu toate acestea, de multe ori se realizează o confuzie între intrarea în vigoare a informării obligatorii privind medierea şi procedura medierii, parcurgerea şedinţelor de mediere. Conform legislaţiei din ţara noastră, începând cu data de 15 februarie, odată cu intrarea în vigoare a Codului de Procedură Civilă, va intra în vigoare şi informarea obligatorie cu privire la mediere doar în cauzele civile. Acest nou pas va aduce informaţii noi pentru cetăţeni, aduce o alternativă voluntară, confidenţială, civilizată de soluţionare a unei dispute, o alternativă la clasica instanţă de judecată. Practic, România îşi aliniază legislaţia la tendinţele europene în domeniu, propunând un nou cadru legal în materia medierii începând cu data de 15 februarie 2013.

2. În ce condiţii poate apela o persoană implicată într-un conflict la mediere?

Orice persoană fizică sau persoană juridică implicată într-un conflict sau o dispută poate apela la mediere, unul din principiile fundamentale ale medierii fiind caracterul voluntar, participarea voluntară a părţilor. Nimănui nu i se poate impune să participe la şedinţa de mediere, aşa cum prin mediere nu se impune părţilor o soluţie, ci acestea sunt încurajate, ghidate de mediator atunci când ajung la un impas, astfel încât să îşi identifice singure o soluţie mutual acceptată.

3. Care credeţi că vor fi cele mai frecvente tipuri de conflicte pentru a căror soluţionare se va apela la mediere?

Disputele ce pot fi soluţionate prin mediere sunt din cele mai diverse, provenind atât din domeniul protecţiei consumatorilor, în materia dreptului familiei (divorţ, partaj de bunuri comune, exercitarea drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor după desfacerea căsătoriei, contribuţia părţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii), în domeniul litigiilor civile (posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate), în domeniul răspunderii profesionale (cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevazută o altă procedură), în litigiile comerciale a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, în litigiile de muncă (litigii intervenite între angajat-angajator, între colegi la locul de muncă), dar şi orice fel de dispute ce pot interveni în viaţa de zi cu zi. Dau ca exemplu aici tamponările uşoare şi chiar disputele cu instituţiile bancare ce decurg din derularea sau încheierea unui contract.
Din experienţă vă pot spune ca până în prezent cele mai frecvente tipuri de conflicte soluţionate prin mediere au fost cele referitoare la raporturile de familie, însă aşteptările sunt mari cu privire la toate domeniile în care poate interveni medierea.

4. Va reuşi această alternativă, medierea, să degreveze instanţele de numărul mare de dosare?

Marele câştig al statului în cazul medierii va fi acela că va diminua semnificativ costurile susţinerii sistemului de justiţie din România prin reducerea încărcării instanţelor cu un număr foarte mare de procese, generatoare de cheltuieli pentru bugetul de stat. În urma unei întâlniri cu judecătorii Secţiei Civile a Judecătoriei Constanţa, am ajuns la concluzia că dânşii sprijină medierea şi doresc ca mediatorii să facă şi medieri, nu numai informare gratuită. În acest sens, ei vor trimite justiţiabilii pentru informare. Practicienii în mediere îşi doresc degrevarea instanţelor, însă numai timpul ne va arată în ce măsură se va realiza acest lucru.

5. Consideraţi că Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator va revoluţiona sistemul judecătoresc?

Medierea nu îşi propune revoluţionarea sistemului judecătoresc întrucât nu face parte din sistemul juridic, ea reprezintă o alternativă mai puţin formală la instanţa de judecată. Conform articolului 4 alin. 1 din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, medierea este definită ca o activitate de interes public.

6. Cât de cunoscuţi sunt mediatorii în România?

În primul rând, trebuie să vă menţionez faptul că medierea funcţionează în România, ea şi-a făcut treaba şi până în prezent, deşi a fost mai puţin cunoscută sau mediatizată. Începând cu anul 2006, există şi un cadru legislativ în acest sens. Istoria medierii în ţara noastră este puţin cunoscută, ea fiind, anterior anului 2006, susţinută şi promovată de Ministerul Justiţiei şi Ambasada Statelor Unite la Bucureşti, prin înfiinţarea unui Centru pilot la Craiova, centru care şi-a dovedit utilitatea implementând programul de pregătire al mediatorilor, care este folosit şi în prezent.

7. Unde poate fi consultată lista completă a mediatorilor autorizaţi din Constanţa?

Lista completă a mediatorilor autorizaţi din judeţul Constanţa, ceea ce reprezintă în fapt un tabel, actualizat periodic, cel puţin anual, se poate găsi pe site-ul Consiliului de Mediere – www.cmediere.ro – jud. Constanţa, pe site-ul Asociaţiei Centrul de Mediere Constanţa – www.mediere-constanta.ro, dar există şi un Tablou al Mediatorilor autorizaţi din judeţ afişat la sediul instanţelor.

8. Ce calităţi trebuie să aibă un bun mediator?

Din punctul meu de vedere, un mediator trebuie să fie răbdător, să profeseze cu dăruire, să fie un bun orator, un ascultător desăvârşit, un fin psiholog, într-o continuă perfecţionare. Nu putem clasifica mediatorii în mediatori buni şi mai puţin buni. Această titulatură este dată unui mediator de clienţi, aşa cum circulă informaţia „din vorbă în vorbă”.

9. La cât poate ajunge onorariul unui mediator?

Onorariul unui mediator este stabilit de acesta în funcţie de cum îşi apreciază munca. În mediere nu există tarife minimale sau maximale impuse, aşa cum nu există nici cazuri sau soluţii identice. Onorariul unui mediator este stabilit în funcţie de complexitatea cazului, de timpul depus pentru soluţionare, de natura şi obiectul conflictului, însă acesta trebuie să fie rezonabil şi negociat cu părţile, conform Art.26 din Legea medierii nr.192/2006.

10. Ce valoare are un acord de mediere?

Acordul de mediere prezintă o importanţă deosebită în primul rând pentru părţi, reprezentând voinţa acestora, soluţia fiind găsită de acestea în funcţie de nevoile individuale. Acest lucru face ca acordul de mediere să fie respectat. În conformitate cu prevederile legale (Legea 115/2012), „în cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum şi al altor drepturi reale, partaje şi cauze succesorale, sub sancţiunea nulităţii absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanţei de judecată pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condiţiile de fond şi de formă prin procedurile prevăzute de lege şi să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale”.

11. Medierea cauzelor civile şi penale vizează o limită de vârstă a celor care apelează la acest serviciu?

Medierea – fiind o activitate de interes social – nu presupune existenţa unei limite de vârstă, aşa cum nici liberul acces la justiţie nu este îngrădit de limita de vârstă. Aşa cum nici infracţiunile, dacă discutăm de cauzele penale, nu au limită de vârstă, autorii infracţiunilor putând fi atât persoane minore, cât şi persoane majore.

12. Dacă medierea eşuează, ce altă cale există pentru a stopa un proces?

Medierea – reprezentând o alternativă la instanţa de judecată – eşuarea ei presupune întoarcerea la instanţa de judecată sau încercarea de soluţionare a disputei prin negociere sau conciliere, alte soluţii alternative cuprinse în sistemul ADR (Alternative Dispute Resolution).

13. Hotărârile luate de mediatori sunt definitive sau pot fi atacate la un forum superior?

Revin la ceea ce presupune medierea. Prin definiţia medierii sunt reliefate principiile ei fundamentale. Medierea reprezintă acea metodă alternativă de soluţionare a unei dispute intervenită între două sau mai multe părţi în prezenţa unei terţe persoane, mediatorul, care în condiţii de confidenţialitate, neutralitate şi imparţialitate, facilitează comunicarea dintre părţi, astfel încât acestea să îşi genereze o soluţie mutual acceptată. Cu alte cuvinte, hotărârea nu este luată de mediator, ci de părţi, iar nerespectarea acordului de mediere presupune ca părţile să revină la punctul iniţial de plecare şi să se prezinte la instanţa de judecată.

14. Se poate considera că prin obligativitatea medierii se încalcă în vreun fel liberul acces la Justiţie?

Aşa cum am precizat anterior, nu medierea este obligatorie, ci parcurgerea informării cu privire la mediere este obligatorie. Obligativitatea informării a fost introdusă pentru ca cetăţenii să fie informaţi cu privire la existenţa unei metode alternative la instanţa de judecată şi pentru ca ei să poată decide liber, voluntar şi în cunoştinţă de cauză care ar fi modalitatea potrivită pentru soluţionarea disputei pe care o au.

15. Voci ale societăţii civile şi mai ales activistele feministe susţin că medierea este o aberaţie legislativă pentru că victimele violurilor ar fi sfătuite să-şi ierte agresorul, considerând astfel că statul îi vine în ajutor agresorului. Există motive de îngrijorare? Asta, cu toate că medierea conflictelor penale a fost amânată până la intrarea în vigoare a noului Cod Penal.

Într-adevăr, în ultima perioadă a fost intens mediatizată problema introducerii informării obligatorii în cauzele penale, fapt ce a condus la amânarea intrării în vigoare a informării obligatorii în speţe penale până la data intrării în vigoare a Codului de Procedură Penală, necunoscută în momentul de faţă. A fost greşit înţeles acest lucru, prin introducerea aceste obligativităţi nu violul este singura infracţiune în care poate fi parcursă şedinţa de informare, ci se aplică tuturor infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, lipsa acesteia sau retragerea plângerii înlăturând răspunderea penală, aşa cum şi împăcarea părţilor poate înlătura răspunderea penală. Aceste prevederi legale au fost stipulate de Codul Penal încă din anul 1968. În cazul victimei unui viol, prin informarea obligatorie nu se pun noi presiuni asupra acesteia, fiind la latitudinea victimei dacă acceptă ca informarea obligatorie să se realizeze faţă în faţă cu făptuitorul, în sesiune comună, sau dacă optează pentru informare cu privire la procedura medierii în sesiune separată, în acest sens fiind semnată o declaraţie din partea victimei cu privire la opţiunea sa.

16. În ce alte ţări ale Uniunii Europene vizita la mediator este obligatorie, pentru rezolvarea unor litigii?

Medierea este o metodă folosită în toate statele civilizate ale Europei, o legislaţie a medierii fiind introdusă în ultimii ani de fiecare dintre acestea. Cu toate acestea, medierea este facultativă, aşa cum este şi în ţara noastră. Republica Cehă este cea care a introdus obligativitatea medierii, iar în Anglia a existat o încercare de introducere a obligativităţii medierii care însă a eşuat. Cu toate acestea, nu trebuie să se înţeleagă că medierea a eşuat, întrucât în Anglia succesul obţinut prin mediere pentru soluţionarea unor conflicte este bine cunoscut.

 

 

Поделиться в соц. сетях

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
Comentarii: Lasa un comentariu